Postul cel Mare – urcuș duhovnicesc

Unii consideră postul drept scop în sine. Ar fi prea simplu: n-am mâncat, n-am băut și ne-am sfințit. Postul este un mijloc prin care omul, nevoindu-și trupul, se întărește sufletește. Adevăratul post este doar cel îmbinat cu rugăciunea și faptele bune, care luminează calea desăvârșirii.

Viața ar trebui să fie un post permanent, prin care am spune nu plăcerilor și poftelor trupești. ”Depărtându-ne de bucate, să ne lepădăm și de păcate,” ne îndeamnă Sfântul Ioan Gură de Aur, iar Sfântul Teodor Studitul ne spune: ”Postul adevărat este abţinerea de la orice lucru rău.”

Perioada de postire este primăvara sufletului, care-l renaște sau îl reînvie pe om spre o nouă viață – cu și pentru Hristos. Atâta doar că trebuie să mergem de la postul trupesc la cel duhovnicesc. Să facem virtutea lucrătoare în viața noastră de zi cu zi. ”Postul ocroteşte orice virtute. Este începutul luptei spirituale, cununa celor cumpătaţi, frumuseţea fecioriei şi a sfinţeniei, strălucirea cuminţeniei, începutul vieţii creştine, mama rugăciunii… El învaţă liniştea şi este înaintemergătorul tuturor celorlalte fapte.” (Sfântul Isaac Sirul).

Suntem în preajma Învierii. Doar prin postire, prin primirea Sfintelor Taine și prin săvârșirea faptelor vrednice de mântuire putem întâmpina și trăi din plin mărețul praznic.

Preot Octavian Moșin