11 august: Pomenirea minunii săvârşite de Sfântul Spiridon în Corfu împotriva invaziei turce din 1716

Procesiunea anuală de pe 11 august prăznuieşte biruinţa asupra turcilor în timpul războiului din anul 1715 dintre veneţieni şi turci.

Covârşiţi numeric de cele 33000 de trupe turceşti musulmane, armata de mercenari a guvernului veneţian de 4800 de oameni ai insulei Corfu şi cei 1000 de corfioţi buni de arme au luptat cu vitejie, repurtând chiar câteva mici victorii asupra turcilor care începuseră să debarce trupe masive pe coasta insulei Corfu. Turcii au continuat să atace timp de nouă zile, dar au fost împiedicaţi să pornească un atac pe scară largă până ce nu a fost debarcată întreaga lor armată. Schulemberg, comandantul trupelor veneţiene, ştia că turcii plănuiseră să pornească atacul decisiv (şi mai mult ca sigur victorios) în ziua de 11 august şi aştepta cu teamă această zi. Însă pe 10 august, asupra insulei s-a abătut o furtună ieşită din comun, cu totul nepotrivită zilelor de august mereu senine şi călduroase din Corfu, şi o ploaie torenţială a potopit insula. În dimineaţa următoare, pe când soldaţii din apărare se pregăteau pentru ceea ce avea să fie poate ultima lor bătălie, de la iscoade au sosit veşti neobişnuite: tranşeele turceşti erau pustii, mulţi turci fuseseră găsiţi înecaţi, iar ţinuturile din jur erau pline de cadavrele a mii de soldaţi cu caii lor. Deasupra locurilor plutea o tăcere de moarte, iar trupele turceşti dispăruseră în chip tainic.

Retragerea neaşteptată a turcilor dinaintea zorilor zilei de 11 august fusese atât de plină de neorânduială şi deznădejde, încât mulţi dintre soldaţi şi ofiţeri nu izbutiseră să se îmbarce înainte de plecarea vaselor şi mai târziu au fost luaţi prizonieri. Ei au povestit învingătorilor cele întâmplate: în după-amiaza din ajun, pe cerul sfâşiat de furtună apăruse deodată un luptător plin de măreţie, purtând în mâna stângă o lumânare aprinsă şi o sabie, iar în mâna dreaptă Sfânta Cruce. În urma lui veneau oştiri îngereşti, şi împreună cu ele luptătorul a început să-i alunge pe turci, care au fugit cuprinşi de groază, în timp ce ploaia torenţială cădea asupra lor. În trăsăturile luptătorului înfăţişate de turci, ortodocşii l-au recunoscut pe Sfântul Spiridon, care a izbăvit încă o dată de la pieire insula şi pe locuitorii ei.

Sursa: www.doxologia.ro