140 de ani de la nașterea preotului Ioan cel Străin: A adus Rugăciunea inimii în mișcarea Rugul Aprins

S-au împlinit, luni, 140 de ani de la nașterea cuviosului Ioan cel Străin, preotul care a adus Rugăciunea inimii în mișcarea bucureșteană Rugul Aprins, așa cum a deprins-o el de la părinții Mănăstirii Optina.

„Ioan cel Străin” este numele sub care a vrut să rămână cunoscut la noi preotul Ioan Kulîghin, născut în data de 24 februarie 1885 la Eleţ (Orel) în Rusia.

Atras de tânăr de viața monahală, după stagiul militar, Ioan devine frate la celebra Mănăstire Optina, într-o vreme în care Rusia trecea prin mari frământări sociale. Acolo exista o puternică tradiţie isihastă, iar Rugăciunea lui Iisus se rostea numai după o hirotesie, sub atenta iniţiere a unui duhovnic.

De la Optina la Cernica

Este mobilizat în Primul Război Mondial, pentru ca după 1917 să revină la mănăstirea sa de suflet. Optina fiind închisă curând de regimul bolșevic, Ioan a cerut să fie hirotonit preot celibatar şi a slujit în satele din Rostov zece ani, între 1919 şi 1930.

Între 1930 şi 1937 cunoaşte universul concentraţionar bolşevic. După eliberare este numit protoiereu şi duhovnic al eparhiotului de Rostov. În această funcţie este găsit de trupele româno-germane în 1941. Dar contraofensiva sovietică din 1943 îl obligă ca împreună cu ierarhul său, arhiepiscopul Nicolae al Rostovului, să se retragă cu trupele germane.

Ajuns în Transnistria, este ajutat de mitropolitul Visarion Puiu, conducătorul Misiunii bisericeşti româneşti. Ierarhul român intervine la autorităţi şi la patriarhul Nicodim ca arhiepiscopul de Rostov cu duhovnicul Ioan şi suita sa să primească şedere în ţară. Aceştia sunt primiţi la Mănăstirea Cernica, conformlucrării „Cuviosul Ioan cel Străin – din arhiva Rugului Aprins”, carte publicată de Gheorghe Vasilescu la Editura Anastasia în 1999.

Rugul Aprins

În Duminica Rusaliilor din anul 1945, Preotul Ioan cel Străin este cunoscut de Ieroschimonahul Daniil Sandu Tudor, Alexandru Mironescu şi Arhimandritul Benedict Ghiuş. Fondatorii Rugului Aprins au rămas plăcut impresionaţi de modul în care cuviosul Ioan rostea Rugăciunea lui Iisus cu adevărat neîncetat, l-au rugat să participe la întâlnirile de la Antim şi să le dea binecuvântarea pentru practicarea rugăciunii isihaste.

Merge la Antim, în fiecare duminică participând la conferinţele care reuneau intelectuali şi clerici, studenţi şi mulţi interesaţi de izvorul înţelepciunii ortodoxe.

Sfântul Sofian de la Antim povestea despre Cuviosul Ioan cel Străin că „era un om foarte duios și extraordinar de bucuros”: „Stătea acolo, pe lângă pangar, și tot timpul se ruga. Și în același timp era foarte atent la tot ce se întâmplă în biserică. Și, orice ar fi lucrat, el tot timpul se ruga”.

Înapoi în Rusia. Ultima consemnare

Însă participarea Cuviosului Ioan a fost de scurtă durată pentru că ocupanţii ruşi îşi repatriau cetăţenii. La 4 octombrie 1946 a fost reţinut şi predat autorităţilor sovietice. A fost acuzat că, prin participarea la conferinţele Rugului Aprins, ar fi făcut „agitaţie unei grupări antisovietice, organizaţie subversivă de oameni bogaţi şi învăţaţi îndreptată împotriva curentului sovietic”.

Cu toate încercările patriarhului Nicodim de a-l salva, Ioan cel Străin este judecat de un tribunal sovietic şi condamnat la 10 ani muncă silnică.

Într-o scrisoare din ianuarie 1947, duhovnicul rus dispune ca lucrurile sale, în special cele liturgice, să fie preluate de părintele Sofian Boghiu sau de Ieroschimonahul Sandu Tudor, pentru a fi date săracilor şi unor biserici spre pomenirea sa. Solicită prietenilor săi români îmbrăcăminte de iarnă şi ajutor cu rugăciuni, pentru că îl ajută „atât cele de acasă, cât şi cele de la biserică, dar mai ales milostenia”.

Aceasta este ultima consemnare despre Cuviosul Ioan cel Străin. I se pierde urma, după ce este încarcerat la Odesa.

Sursă foto: domeniul public

Sursa: https://basilica.ro/