160 de ani de la nașterea iconarului basarabean Ioasaf Berghie

160 de ani de la nașterea lui Ioasaf Berghie, călugăr, pictor, zugrav, primul și ultimul iconar al secolului XX în Basarabia (1862 – 1942)

Ioasaf (Ioan) Berghie s-a născut în 1862 în familia dascălului bisericii din satul Japca, jud. Soroca (azi r. Florești), Stepan Berghie. „Din copilărie lui Ioan i-a plăcut zugrăvirea și tragerea cu creionul. Se întrecea cu ceilalți copiii întru facerea imaginilor de pe cărțile de școală”.

            La 16 ani se duce la mănăstirea Japca, pe atunci de bărbați. Aici l-au impresionat imaginile sfinților de pe icoane. Rudele, prietenii l-au îndem­nat să se întoarcă acasă, însă tânărul refuza cu vehemență, „toți clătinau din cap, îl jeleau, deoarece lasă acasă o mare avuție. Din ograda tatălui său ieșeau cinci care și arau țarina patru pluguri”. Fiind scutit de serviciul militar, a făcut un pelerinaj la mai multe mănăstiri și biserici din Im­periul Țarist pentru a deprinde taina zugrăvitului.

            La Lavra Pecerska din Kiev a fost lăsat să facă curățenie în atelier. Apoi a cumpărat scule, vopsele și s-a întors la Japca. La Japca, fiind permanent deranjat de „fiii oamenilor” – rudele sale, care mereu îl vizitau, „și ca să-și poată pune în aplicare darul său”, a decis să se retragă la mănăstirea Noul Neamț. La 1884, duhovnicul mănăstirii Andronic Popovici îl primește în rândul viețuitorilor Lavrei basarabene, făcând de la început ascultate la strană, învățând de la cântărățul Emanoil din București tehnica muzicii bizantine și Tipicul bisericesc.

În anul 1890, perioada zidirii noii bisericii mănăstirești, Ioan a fost invitat să-și „ispitească darul”. Cea dintâi icoană în creion a fost Sfântul Ioan Teologul. Văzând capacitățile sale, arhimandritul Andronic Popovici, deja ca stareț al Noului Neamț, îi dă binecuvântare să picteze icoane, oferindu-i trei camere, „ca să-și așeze atelierul”.

În atelierul său, Ioasaf zugrăveşte „toate icoanele cele mici din biserică, precum şi cei patru evanghelişti şi patru îngeri, în mărime de trei metri, cari sunt aşezaţi la cele patru colţuri ale turnului de la clopotniţa mănăstirii”.

După moartea tatălui său, primește o parte din moștenire – 500 ruble aur, cu care procură vopsele și copii de pe vestitele icoane bizantine și rusești și deschide un atelier.

De la primele icoane interpretate într-un stil naiv, va ajunge să picteze icoane ca un adevărat profesionist, deprinzând și tehnici decorative noi – imitarea smalțului. Urmărind creația acestui zugrav, putem afirma cu certitudine că Ioasaf a fost un autodidact.

În total, a pictat peste 2,500 de icoane şi steaguri bisericeşti. Prețul icoanelor a variat material și timp între 500-1,200 lei. Cea mai scumpă icoană a costat 2,000 lei sau 200 ruble, ia răstignirile ajungeau până la 600 lei.

Devine foarte popular în toată Basarabia, lucrările lui fiind solicitate și peste hotarele țării. După Unire, face execută comenzi la Roman și Piatra Neamț.

Deoarece icoanele lui Ioasaf se bucurau de popularitate, cele mai frumoase şi mai scumpe lucrări au fost vândute la preţuri mari. Pictând un număr impunător de icoane acestea ajung să fie comercializate drept icoane provenite din atelierele Moscovei și ale Kievului. În sensul evitării acestor situații confuze, primește binecuvântarea starețului de a-și pune numele pe icoane, de exemplu: „Iconograful monahul Ioasaf, anul 1913”. Fiind impus de situația, Ioasaf face anuț public: „Zugravul, meșterul auritului și a cizelării monahul Ioasaf Berghii din mănăstirea Noul Neamț, execută tot felul de lucrări cizelate după sistemul de la Moscova și Kiev, cu și fără email”.

Una dintre primele icoane cunoscute, ale acestui artist a fost găsită în satul Baccialia (Căuşăni), şi este datată cu ultimul deceniu al secolului al XIX-lea. Răstignirea lui Ioasaf reprezintă un model tipic de icoană populară. Următoarea lucrare, Hristos – viţa-de-vie (Muzeul Naţional de Istorie din Chişinău), este semnată şi datată de autor cu anul 1903. Icoana în cauză exprimă sinceritatea artei naive.

Pe parcursul vieții petrecute la Noul Neamț, se va mai ocupa de traducerea și copierea manuscriselor din colecția mănăstirii, primind și în această activitate binecuvântarea starețului Andronic. Având o fire de mare filantrop, „din rodul ostenelilor sale”, călugărul a donat mănăstirii Noul Neamț. Când se înființează schitul din Copceac, jud. Tighina, donează icoane în valoare de 12,000 lei, în afară de cărțile bisericești. Iar auzind că undeva departe există o societate pentru surorile de caritate, trimite anual dania sa, care se exprimă în bani grei de aur.

Pe lângă meseria de iconograf, monahul Ioasaf era cunoscut și în calitate de copist al manuscriselor, unele traducând din slavonă în română și tipărind în Tipografia Sfintei Mănăstiri.

A citit Psaltirea, Viețile sfinților și Minunile Maicii Domnului. Capitole întregi din Prooroci și Evanghelie a știut pe de rost.

Marele zugrav nu a reușit să adune în jurul lui ucenici, care l-ar fi urmat în meseria sa frumoasă, „deoarece, pe câți i-a îndemnat și li-a arătat, nici unul nu s-a prins, ei căutând alte ascultări și slujbe, fugind după „mămăligă cu brânză”.

Dragostea sa pentru zugrăvirea icoanelor, copierea manuscriselor, acțiuni filantropice și promovarea limbrii române, l-au făcut iconar cunoscut și călugăr evlavios din epoca sa până în prezent.

Icoane, lucrare de călugărul Ioasaf Berghie pot fi găsite și admirate în colecția Muzeului de Istorie și în colecția Mănăstirii Noul Neamț.

Călugărul Ioasaf a trăit o viață lungă. Îi găsim în listele călugărilor mănăstirii până în 1942, când împlinise de acum 80 de ani. După această i se pierd urmele.

Bibliografie selectivă:

            Chiroșca, Adelaida. Hristos euharistic în colecția de icoane a Muzeului Național de Istorie a Moldovei // Tyragetia, serie nouă. – 2016. – Vol. X [XXV]. – Nr. 2, Istorie. Muzeologie. – P. 301-316.

            Mihailovici, Paul. Figuri monahale din Basarabia. Călugărul-zugrav Ioasaf Berghie de la mănăstirea Noul Neamț // Luminătorul. – 1938. – Nr. 5. – P. 314-318.

            Sinhani, Tamara. Ultimul călugăr iconar // Luminătorul. – Nr. 4. – An. 1995. – P. 36-40.

Stavilă, Tudor. Icoana basarabeană din secolul XIX. – Chișinău. – 2011.

            Xenofontov, Ion. Ioasaf Berghie – călugărul zugrav // Altarul credinței. – An. XII. – Nr. 23-24. – 28 decembrie 2012. – P. 16.

            Xenofontov, Ion. Complexul monahal Japca. Istorie şi spiritualitate. – Iaşi. – 2015. – P. 102.

            Синхани, Тамара. Из истории иконописания в Ново-Нямецком монастыре // Tyragetia. – 1996. Vol. III. – P. 195-200.

Preot. dr. Maxim Melinti