18 ani de la nașterea în veșnicie a Părintelui Cleopa

„Trecerea la viața veșnică a Preacuviosului Părintelui nostru Cleopa Ilie este pentru Biserica noastră o mare pierdere și o negrăită durere sufletească. Prin moartea Părintelui Cleopa, Biserica de pe pământ a pierdut din mijlocul ei un monah sfânt, un duhovnic teolog și un misionar statornic de o neprețuită valoare spirituală și imensă importanță.” Acestea sunt cuvintele de început ale necrologului rostit la înmormântarea Părintelui Cleopa în urmă cu 18 ani la Mănăstirea Sihăstria de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, la acea vreme Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei.

În ziua de 2 decembrie, anul mântuirii 1998, Părintele Cleopa, ma­re­le duhovnic de la Sihăs­tria, trecea la Domnul. Pe 5 decembrie se oficia în curtea mă­năs­tirii slujba Înmormântării. Apoi în sunet de clopot şi de bucium era înhumat trupul părin­telui alături de fraţii săi trupeşti şi duhovniceşti în cimitirul ce veghează obştea Sihăstriei de pe deal din poiana de deasupra mă­năstirii. Am participat la acest moment extrem de emoţionant şi am remarcat, ca toată lumea care a luat parte la înmormântare, că Bunul Dumnezeu a rânduit ca la Sihăstria în acea zi să fie un timp frumos după zile de ger, arătând bunătatea Părintelui Cleopa față de pelerinii care veneau la Sihăstria, când el îi pri­mea şi îi mângâia cu frumoa­sele şi duhovniceştile sale cuvinte de folos. În acest sens, în cuvântul său de la înmormântare, Preafe­ricitul Părinte Patriarh Daniel spunea: „Misionar statornic în chilie, Părintele Cleopa a arătat într-un fel minunat cum cineva poate să aducă lumea la Dumnezeu, să schimbe vieți, să vindece răni, să hrănească suflete, nu cutreierând lumea, nu bătând din ușă în ușă, ci deschizând cu dragoste părintească ușa chiliei sale și ajutând pe fiecare păcătos să-și deschidă propriul său suflet pentru a se întâlni cu iubirea lui Dumnezeu pentru toți oamenii”.

Cu adevărat, Părintele Cleopa a fost misionarul de la Sihăstria care a învăţat poporul cuvântul lui Dumnezeu într-o vreme când ideologia comunistă dorea să impună ateismul. Astfel, el a împlinit cuvântul Sfântului Paisie Aghioritul că „se va mântui ca un apostol”. Acest lucru l-a spus Sfân­tul Paisie în 1977, când s-a întâlnit cu Părintele Cleopa în Muntele Athos. Despre acest moment volumul 15 al lucrării îngrijite de arhimandritul Ioani­chie Bălan, inti­tulată „Ne vor­bește Părintele Cleopa”, mărturi­seşte: „Și pe ur­mă a întrebat Ioa­nichie: «Părinte Paisie, noi am vrea să întrebăm, că părintele Cleopa ar vrea să rămâie în Sfân­tul Munte, ce zici mata, să ră­mâie aici?» […] Și a răspuns pust­nicul: «Mănăstirea voastră e misionară, unde vin multe suflete. (El știa tot.) Părin­tele Cle­opa dacă vine în Sfântul Munte se mântuiește ca simplu monah, iar dacă o să stea acolo și o să aibă multă răbdare, se mân­tu­iește ca un apostol»”. Acesta a fost Părintele Cleopa, apostolul de la Sihăstria şi „un mare misionar prin cuvântul vorbit în predică, prin cuvântul scris, dar și prin felul său de a viețui și felul său de a se purta cu oamenii”, după cum mărturisea Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în cuvântul de prohodire închinat părintelui.

Pe parcursul mai multor ani, la Radio TRINITAS am realizat în 2 decembrie emisiuni dedicate personalităţii duhovniceşti a Părintelui Cleopa, în care prin intermediul înregistrărilor as­cul­­tătorii se bucurau de actua­litatea cuvintelor marelui du­hov­nic de la Mănăstirea Sihăs­tria. În urma acestor emisiuni, care au însumat zile întregi de muncă, am constatat că cel mai bine a fost sintetizată activitatea duhovni­cească de 7 decenii a părintelui de cuvintele de la sluj­ba Înmor­mântării din 5 decembrie 1998. Preafericitul Pă­rinte Patriarh Daniel afirma că „Pă­rintele Cle­opa a arătat în felul său de a trăi că viața creș­tină este Cruce și Înviere, stră­danie și bucurie, suspin și sper­anță. De aceea, în mănăstirea sa, deși izolată în munți, el n-a creat niciodată, nimănui, sentimentul izolării. Misiunea cea mai mare pe care Părintele Cle­opa a împlinit-o aici era aceea de a primi în mănăstire oameni încărcați de grijile și problemele din lume și de a-i trimite apoi acasă, în lume, oameni purtători ai bucuriei iertă­rii și ai dorului de viață nouă și sfântă. Prin felul cum primea pe credincioși, cum se ruga pentru ei și cum îi sfătuia, Părintele Cleopa a făcut din fiecare fiu duhovnicesc, mo­nah sau mirean, un misionar ortodox fără zgomot, fără am­biții de a cuceri lumea aceasta, ci un lucrător mai harnic pentru mântuire”. Arhiepiscopul Clujului de atunci, Mitropolitul Bartolomeu de mai târziu, îşi în­cheia astfel cuvântul: „În seara aceasta, Moș Nicolae le aduce daruri copiilor cuminți. În seara aceasta, Moș Nicolae îi va face un dar copilului Cleopa. Îl va aș­­tepta la poarta Împărăției ceru­rilor, i-o va deschide alături de Sfântul Petru și-l va înfățișa lui Dumnezeu. Și va spune: «Doam­­ne, iată pe copilul Cleopa, pe acesta Tu, prin Preasfânta Ta Maică, l-ai ales de la vârsta de un an să Te slujească și să Te mărturisească. Primește-l pentru că Tu l-ai ales, Tu l-ai chemat la Tine și, de acum, în curțile Tale fă-i sălaș»”.
„Copilul Cleopa” s-a născut în părţile Botoşanilor, în localitatea Suliţa, pe 10 aprilie 1912, într-o familie de ţărani – Alexandru şi Ana Ilie, cu zece copii. Din botez a primit numele Constantin, iar Maica Domnului (ocrotitoarea monahilor) i-a salvat viaţa la două luni după naştere. De aceea, el a căpătat o mare evlavie faţă de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu.

Trei ani a făcut ucenicie la schimonahul Paisie Olaru, pustnic în Schitul Cozancea, pentru ca, mai apoi, la vârsta de 14 ani, Constantin Ilie să bată la poarta Schitului Sihăstria. La 12 decembrie 1929, de praznicul Sfântului Spiridon, mărturisitorul Sfin­tei Treimi, intra ca frate într-o comunitate căreia îi va sluji până la trecerea la cele veşnice.

În perioada de început a vieţui­rii sale la Sihăstria a fost cioba­nul mănăstirii, timp în care s-a hrănit duhovniceşte din lectura operelor Sfinţilor P­ărinţi care l-au adus în legătură duhov­ni­cească cu bibliotecarul de atunci al Mănăstirii Neamţ, Sfântul Ioan Iacob. În 1937 a fost călu­gărit. A vieţuit timp de 10 ani cu ascultarea de a îngriji de oile chinoviei, până când înţeleptul egumen Ioanichie Moroi îl lasă loc­ţiitor al schitului. În 1944, ajunge egumen al schitului, care în vremea sa va deveni mănăs­tirea cu obşte numeroasă, cu refacerea întregului aşezământ şi pelerinaje ale credincioşilor care atră­geau atenţia autorită­ţilor comuniste nou instalate. Fiind urmă­rit de Securitate, se retrage în 1948 pentru şase luni în pădurile din jurul Mănăstirii Sihăstria.

Faima sa de mare îndrumător de suflete l-a determinat pe Patriarhul Justinian să-i dea ascultarea refacerii aşezământului de la Slatina în anul 1949, îm­preună cu 30 de monahi. Ca stareţ al Mănăstirii Slatina, a înfiinţat o obşte de peste 80 de călugări. Din cauza Securităţii se retrage în anii 1952-1954 în Munţii Stânişoara, împreună cu Părintele Arsenie Papacioc. La cererea Patriarhului Justinian, va reveni din pustie la Mănăs­tirea Slatina. În primăvara anu­lui 1959 se retrage pentru a treia oară în pustie, unde se nevoieşte mai bine de cinci ani. În 1964 revine în Mănăstirea Sihăstria şi își va dedica întreaga viaţă misiunii duhovniceşti.

După mai multe încercări blocate de fiecare dată de autorită­ţile statului, în septembrie-oc­tom­­brie 1977, Părintele Cleopa de la Sihăstria primea răspuns la rugăciunile sale: mergea în pe­­le­rinaj în „Grădina Maicii Domnului” a Ortodoxiei, Sfântul Munte Athos, împreună cu pă­rin­ţii Victorin Oanele, Vartolo­meu Florea şi Ioanichie Bălan. Întors la Sihăstria, a continuat misiunea sa de apostol, vestind „cu timp şi fără timp” Evanghelia Domnului nostru Iisus Hristos.

Sfârşitul vieţii pământeşti a Părintelui Cleopa este unul de sinaxar şi s-a întâmplat miercuri, 2 decembrie, la ora 2.20. După în­mormântare, trupul său se odihneşte în mijlocul cimitirului Sihăstriei, iar sufletul său din Împărăţia cerurilor ne spune mereu „Mânca-v-ar Raiul!”.

Sursa: http://ziarullumina.ro/