300 de ani de la nașterea Sf. Paisie de la Neamț, ctitor de spiritualitate și limbă în mai multe culturi

Miercuri se împlinesc trei secole de la nașterea Sf. Cuv. Paisie (Velicicovschi) de la Neamț, unul dintre cei trei ocrotitori ai Anului omagial al rugăciunii în Patriarhia Română.

Deși a trăit o perioadă în Sf. Munte Athos, el a considerat Țările Române drept cele mai bune locuri pentru monahism și a adus suflu nou și rânduială în viața de obște de la noi. Totodată, i-a redat pe Sfinții Părinți limbii slavone și a impus limba poporului în Biserica și cultura română.

Repere biografice

Născut 21 decembrie 1722, a fost al unsprezecelea din cei doisprezece copii ai Protoiereului Ioan din Poltava și ai Prezbiterei Irina. A primit la naștere numele de Petru, în amintirea Sf. Ier. Petru Movilă, mitropolitul Kievului.

Rămas orfan de tată la vârsta de patru ani, mai târziu a studiat la Academia teologică din Kiev întemeiată de Sf. Ier. Petru Movilă. A simțit chemarea de a se face monah din fragedă tinerețe.

Când a fost tuns rasofor, la vârsta de 19 ani, a primit numele de Platon. După o scurtă ședere la Lavra Pecerska, în 1745 a venit în Moldova şi s-a stabilit la Schitul Trăisteni din Vrancea.

Sf. Cuv. Vasile de la Poiana Mărului, duhovnicul obștii de la Trăisteni, l-a luat cu sine la Poiana Mărului, unde funcționa un scriptoriu în de manuscrise slavone și românești.

La 24 de ani, a plecat în Sf. Munte Athos, unde s-a oprit la mănăstirea Pantocrator, dar s-a decis să locuiască singur. Alți patru ani au trecut, după care a fost vizitat în Sf. Munte de starețul Vasile de la Poiana Mărului.

Acesta l-a sfătuit să nu rămână singur, ci să fie împreună cu doi sau trei frați, apoi l-a tuns în monahism, schimbându-i numele în Paisie. Astfel, când avea 28 de ani a devenit monah și a început să adune alți frați în jurul său, mai ales români.

A fost hirotonit ieromonah la vârsta de 36 de ani de către episcopul Grigorie de la Athos. În (1757), frații au construit Schitul Sf. Ilie pe terenul Mănăstirii Pantocrator. Obștea avea 60 de membri și era rânduită după principiile Sfinților Părinți, devenind renumită în Sfântul Munte.

Atitudinea ostilă a turcilor și rivalitatea dintre greci și slavi în Sfântul Munte l-au determinat să se întoarcă în Țările Române cu 64 de frați.

Într-o scrisoare adresată Mitropolitului Gavriil Calimachi al Moldovei, Paisie cerea loc pentru comunitatea lor monahală, scriind că „în toată lumea n-au rămas alte locuri ca să poată cineva a ține mai vârtos viața de obște, fără numai într-aceste blagoslovite țări pe care Dumnezeu le păzește ca să preamărească numele Său cel sfânt…”

Drept răspuns, în 1763, obștea a primit prin hrisov domnesc Mănăstirea Dragomirna, unde a fost instituită rânduiala athonită.

În 1775, după un conflict ruso-turc, Bucovina a trecut sub stăpânirea Austriei, fapt care avea să ducă la închiderea multor mănăstiri ortodoxe.

În același an, Starețul Paisie și obștea sa de 350 de părinți și frați s-au mutat la Secu. Ctitoria vornicului Grigore Ureche a primit pe cei 350 de părinți și frați, strămutați de la Dragomirna, în frunte cu Starețul Paisie, la 14 octombrie 1775.

După patru ani, voievodul Constantin Moruzi le-a acordat Mănăstirea Neamț, cea mai veche din Moldova.

Aici obștea a muncit mult pentru gospodărire, filantropie, dar și cultură. Ascultarea și împreuna-lucrare erau principii călăuzitoare, iar comunitatea era foarte diversă cultural, cu frați moldoveni, munteni și transilvăneni, dar și ruteni, bulgari, sârbi, greci și albanezi.

Sf. Paisie a plecat la Domnul în 15 noiembrie 1794, împărtășindu-se cu Sfintele Taine și transmițând pace și binecuvântare întregii obști.

Ucenici din Țările Române

În Moldova, curentul paisian a fost sprijinit de ierarhii Bisericii. Mitropolitul Veniamin Costache este socotit ca reprezentantul cel mai de seamă al acestei orientări de ascetism și de cărturărie.

Moștenirea spirituală a sfântului a dăinuit și în obștile de maici, prin ucenicele sale, Cuvioasele Nazaria și Olimpiada de la Văratec. Prima a ucenicit inițial la Sf. Cuv. Vasile de la Poiana Mărului și a fost apoi pusă stareță la Văratec de Sf. Paisie de la Neamț.

Un alt ucenic al său a fost Sf. Cuv. Gheorghe de la Cernica și Căldărușani, care a organizat cele două obști muntene după principii paisiene.

Sf. Paisie de la Neamț i-a fost duhovnic și Arhim. Irinarh Rosetti, care viețuit pe Muntele Tabor, ctitorind prima biserică ortodoxă de acolo.

Moștenirea paisiană

Sistemul stăreției practicat de Sf. Paisie de la Neamț s-a răspândit în următorul secol, prin ucenicii lui, la 117 mănăstiri și schituri din 35 de eparhii. Un biograf al sfântului enumeră peste 200 de călugări, mireni, arhimandriți și episcopi care au răspândit mișcarea paisiană până înainte de Primul Război Mondial.

În Țările Române, moștenirea sa a fost continuată mai ales la mănăstirile Neamț, Secu și Sihăstria din Moldova și Cernica și Căldărușani din Țara Românească. Organizarea comunitară a acestora din urmă s-a datorat ucenicului lui Paisie, starețul Gheorghe, care a trezit la viață așezămintele pe care le-a condus.

Sfântul a făcut cunoștință cu practica isihasmului în Țările Române, a dezvoltat practica în Sf. Munte Athos și s-a întors pe meleagurile noastre, unde a continuat-o și răspândit-o.

În paralel, studiind scrierile Sfinților Părinți, a constatat că textele slavone traduse din greacă aveau numeroase greșeli și că unele fraze slavone nu mai erau înțelese în timpul său. Aceasta l-a determinat să înceapă traducerea lor din nou.

El compara versiunile românești cu cele slave și cu originalele grecești, pentru ca textul său să reflecte cât mai fidel gândirea Sfinților Părinți. Autentifica prin binecuvântarea sa manuscrisele care puteau fi multiplicate. Datorită lui, monahismul ucrainean și rus au fost înzestrate cu scrierile Sfinților Părinți – Filocalia.

Astfel, activitatea în plan spiritual și cultural mergeau mână în mână și aveau același scop: creșterea duhovnicească și mântuirea.

Paradoxal, la fel ca și sfântul georgian, Antim Ivireanul, și Sf. Paisie Velicicovschi a fost ctitor de limbă română, chiar dacă nu era de origine română. Într-o istorie a literaturii române, se spune că școala paisiană a contracarat curentul de grecizare și a favorizat impunerea limbii poporului în Biserica, în cultura și în literatura română.

Surse:

• „Tradiția paisiană în Țările Române” de Răzvan Mihai clipici în Ziarul Lumina, 21 decembrie 2022;
• „Cuviosul Stareț Paisie de la Neamț” de Pr. Dr. Paul Mihail în Sfinţi români şi apărători ai Legii strămoşeşti, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1987, p. 484-495.

Foto credit: Pravila.ro

Sursa: https://basilica.ro/