75 de ani de la moartea protoiereului Mihail Ceakir
Fiecare națiune are un lider național. Găgăuzii în acest sens, nu sunt o excepție. Mai mult decât atât, putem spune că găgăuzii sunt foarte norocoşi de a avea un astfel de lider spiritual – preotul Mihail Ceakir. El demult nu mai este printre cei vii, dar, cu toate acestea, astăzi putem spune cu încredere că pr. Mihail Ceakir este o personalitate cu un rol important în consolidarea națiunii găgăuze.
La 8 septembrie (când la Chișinău a fost săvârşită Liturghia patriarhală) s-au împlinit 75 de ani de la moartea marelui ascet al țării noastre – părintelui Mihail Ceakir. Istoricii si etnografii constată că personalitatea lui pentru poporul găgăuz, pentru Găgăuzia a devenit un simbol național. În istorie nu există multe persoane care ar fi fost şi lideri spirituali, și liderii naționali. Îi putem aminti pe sfinţii împăraţi Constantin și Elena, cnejii Vladimir si Olga, regina Geoirgiei Tamara, Sf. Serghie de Radonej, a domnitorului Moldovei Ștefan cel Mare, cnejilor Alexandru Nevski și Dmitri Donskoi. Dar de ei ne despart secole, iar preotul Mihail a trăit relativ recent.
Slujirea pr. Mihail Ceakir poporului moldovenesc ca şi celorlalte popoare din Basarabia, nu este mai puțin importantă decât cea poporului său. Desprea aceasta ne relatează contemporanii săi, care au menţionat râvna sa în special în domeniul educației. În calitate de membru, iar apoi și președinte a consilului eparhial Chișinău, el a contribuit la descoperirea unui număr mare de școli parohiale și laice, completarea lor cu tot ce este necesar pentru a le permite copiilor să învețe eficient.
Mihail Ceakir a fost printre acei care au început să ridice problema necesității publicării cărților în limba moldovenească. A apelat la Ministerul Educației, a cerut susţinerea arhiereului de la Chișinău pentru a obține permisiunea de a publica cărţi în limba moldovenească. Apoi a obţinut deschiderea tipografiei eparhiale în care a tipărit traducerile textelor liturgice și biblice în limba găgăuză.
Biserica nu l-a canonizat încă pe Părintele Mihail Ceakir (deși acest lucru nu este o dovadă a lipsei sfinţeniei sale). Prin urmare, datoria noastră este de a ne ruga pentru iertarea păcatelor celor cu ştiinţă şi cu neştiinţă, ca Dumnezeu să aşeze sufletul lui acolo unde nu este durere, nici întristare nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit.
sursa kopuzsesi.wordpress.com