Scrisoare către Dumnezeu – Ilie Marinescu

Ilie Marinescu (n.25 Decembrie 1958), psiholog, membru în Colegiul Psihologilor din România și Asociația Română de Psihologie Transpersonală, colaborator la Jurnalul de Psihologie Transpersonală, revistele Miorița USA și Phoenixmission Arizona. Autorul volumelor de poezii: „Maieutica iubirii” Editura Eminescu 2002 București, „Oblomovismul sinarhiilor” (volum de pamflete și satire) Editura Aldine (UNiversitară) 2003 București, „Meditații poetice” Editura Muzeul Literaturii Române 2005 București, „Muguri de stele” Editura Proxima 2007 București, „Poeme de suflet Hyperborean” Editura Pescarus 2010 Bucuresti. Psihologul Ilie Marinescu este nepotul marelui fizician Neda Marinescu (n.1900- dec1959).

***

Ţi-am scris scrisori după scrisori
Şi rar primesc răspunsuri,
Poştaşu-mi dă mereu fiori
Dar am să-i fac recursuri.
Nu este prima oară când
Tăcerea se aşterne
Peste-ntrebările din gând:
„Cine răspunsul cerne?”
Nu-ţi scriu să-mi dai vreun avantaj,
Să-mi construieşti palate,
Nici gândul nu-mi e apanaj
Iubirilor deşarte.
Prin aste rânduri vreau să-mi dai
Doar vestea că Eşti bine,
Că viaţa este dulce-n Rai
Şi Te gândeşti la mine.
Sau poate Eşti prea ocupat
Cu cereri infinite
Şi vrei ca nici un delegat
Puterea să-ţi imite.
Fiindcă acel ce-a plagiat
Imensa-ţi bunătate,
Cu vorbe false m-anşelat
Băgându-şi coada-n toate.
Dar eu nu m-am lăsat uşor
Manipulării pradă
Şi am trimis scrisori în zbor
Doar ochiul tău să vadă
Dorinţele ascunse-n gând
Şi bine sigilate,
Aşteapt-acum la poarta-ţi, rând
Să vezi de sunt curate!
Prea mult timp însă a trecut;
De-mi cercetezi răbdarea
Spune-mi măcar de-ai aşternut
Pe visul meu uitarea!
Sau poate este de ajuns
Că-n fiecare clipă
Tăcerea este un răspuns
De care faci risipă.
Astfel, acum am înţeles
De ce iubirea sfântă
Ajunge-n sufletul ales
Doar când tăcerea cântă.
Aceste rânduri le închei
Cu-o simplă rugăminte:
Priveşte-mi viaţa dacă vrei
Prin fapte,…nu cuvinte.
Iar de scrisoarea ai citit,
Să ştii, la mine-acasă
Încerc ceea ce-ai ctitorit
Să-i dau o form-aleasă.
Te-mbrăţişez şi te iubesc,
Dar am să-ţi scriu şi mâine
Că m-ai hrănit îţi mulţumesc,
Numai cu vin şi pâine.
P.S.
Mă iartă, scrisul de mi-a fost
Sărac în rugăminte,
Dar ştiu că n-are nici un rost
Pleiada de cuvinte.
Iar dacă nu ai delegat
Pe nimeni să-mi răspundă,
Nu-nseamnă că m-ai renegat
Şi n-o iau ca osândă.
Ştiu că iubirea o împarţi
Cu dărnicie-n rugă,
Doar cei care sunt disperaţi,
Răbdarea o alungă.
Un singur semn dacă primesc
Eu am s-aştept o viaţă;
Semnez eu, fiul pământesc,
Epistola de faţă.