O familie creștină înseamnă dragoste, jertfire, dăruire de sine pentru a aduce în sufletele celor din jur lumina lui Hristos…

Nu-ți scriu eseu, cititorule drag, nu compun nimic, nu mă gîndesc cum să împodobesc gîndurile mele cu fraze frumoase, metafore și citate, căci cel mai de preț în lumea aceasta este să fii sincer, simplu și să ai o inimă deschisă pentru toți…

Mă numesc preoteasa Tatiana și sunt fericită ca am o familie creștină, o familie adevărată care trăiește pentru a aduce pe orice suflare la Dumnezeu. Cu soțul suntem un trup și suflet, o singură suflare și ne înțelegem dintr-o privire, căci în mijlocul nostru este Hristos. Fără Dumnezeu nu poate dăinui o familie adevărată, ea nu va avea suflarea vieții, totul va fi cotidian, plictisitor și fără rost. Numai credința poate învia familia, numai dragostea față de Dumnezeu o sprijinește, îi dă sens și o întărește în viforul necazurilor vieții.

Cel mai important este să ai alături pe cineva care niciodată nu te va trăda și care va fi mereu alături și la bine și la greu. Eu mulțumesc lui Dumnezeu că am găsit așa o persoană – e soțul meu, preotul Vasile. Noi mereu suntem împreună și el a fost acela care m-a învațat să fiu milostivă, să plîng cu cei sărmani și să întind mîna celor ce au nevoie.

Acum cînd trăim în lumea indiferenței, cînd suntem egoiști și chiar un cuvînt de mîngîiere este o raritate, o familie creștină este ca un generator a credinței, a iubirii, a căldurii părintești și a grijii pentru mîntuire. Un exemplu al familiei creștine poate schimba o lume întreagă, cum spunea Sf. Serafim de Sarov ,,mîntuiește-te singur și în jurul tău se vor mîntui mii de oameni,,.

Așa și noi în parohia noastră mică am deschis inimele noastre către toți: mici și mari, săraci și bogați ca nimeni să nu fie lipsit pe ocîrmuire duhovnicească și de hrana sufletului. Am deschis o școală duminicală pentru copii, ca să semănăm în inimile tinerii generații sămînța bunătății, dragostei, credinței. Împreună cu ei ne duceam la copii cu dizabilitați, copii orfani, la aziluri de bătrîni. Organizăm concerte la Penitenciare, tabere de vară ortodoxe.

Cu maturii donăm sînge pentru bolnavi, organizăm agape frățești, colectăm și procurăm haine și încălțăminte pentru cei nevoiași ca să arătăm prin exemplul faptei că credința noastră e vie, lucrătore, plină de jertfire de sine și de dragoste care este îzvorîtă din adîncul sufletului.

Totul facem împreună și fiica noastră Xenia, care din fașă a fost educată în duhul creștin, într-o familie care este într-adevăr închipuirea Bisericii mici. Neputînd încă bine să vorbească și făcînd milostenii în rînd cu noi ea încrezută exclama ,,În numele Domnului !,,

Exemplu familiei noastre a luminat  mai multe suflete pe calea mîntuirii. Chiar și familiile sectare, care văzînd sinceritatea noastră și dorința de a ajuta pe oricine lăsau credințele lor greșite și se întorceau cu lacrimi la Biserica-Mamă.

Va îndemn pe voi, tinerii, întemeiați familii creștine, trăiți după poruncile Domnului, fiți milostivi, iubitori de străini și săraci, aveți dragoste între voi, învățati copii să fie buni la inimă, rugători, milostivi, fiți o adevărată închipuire a unirii tainice între Hristos și Biserică. Numai așa veți simți că trăiți !

Căci o adevărată familie înseamnă jertfire, dăruire de sine, pentru a aduce lumină în suflete. Cînd societatea poate prin noi va cunoaște pe Dumnezeu, citind Evanghelia din faptele și viața noastră. Și dacă scînteia credinței se va aprinde cel puțin într-un suflet putem spune ca am împlinit menirea noastră, am salvat o societate întreagă…

Presbiterea Tatiana Prepeliță

pentru Concurs național de eseuri: Familia Creștină – salvarea societății