Lucrări de restaurare la Mănăstirea Condrița. Mănăstirea revine la frumusețea de altădată

În miez de iunie am poposit la Mănăstirea cu hramul Sf. Ierarh Nicolae situată la marginea satului Condriţa, mun. Chișinău, la 25 km de Chișinău, pe râuleţul Catargul. 

Așezată într-un peisaj pitoresc, în desișul Codrilor, aşezământul monahal Condrița a fost ctitorit mai întîi ca schit, în anul 1783, de ieromonahul Iosif, venit de la Mănăstirea Căpriana. Mai apoi, în anul 1918, schitul de călugări Condrița s-a separat de Mănăstirea Căpriana, devenind mănăstire de sine stătătoare.

Biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” a fost ridicată între anii 1895-1897. Cam în aceiaşi perioadă au fost construite trapeza, chiliile, hotelul cu un nivel şi cerdacuri – galerii etc.

Mănăstirea Condrița a impresionat dintotdeauna prin istoria, frumusețea și eleganța ei. Pe timpuri această cetate monastică era considerată una dintre cele mai bogate mănăstiri, avea odoare preţioase, icoane, lucruri care înfrumuseţau viaţa monahală şi o bibliotecă inedită. Prin anii ’37 ai sec. XX, la Condriţa era rând pentru a intra la ascultare.

În 1946 odată cu instaurarea regimului comunist-ateu în Basarabia, o parte a clădirilor mănăstirii a fost dată pentru a se organiza aici Şcoala Profesională Agrară. În anul 1947 întreaga Mănăstire a intrat în posesia şcolii. În 1960 a fost transformată într-o tabără de vară. În locul cimitirului Mănăstirii vechi a fost ridicată o estradă, o mare parte a mormintelor a fost distrusă. Biserica mare de vară „Sf. Nicolae” a fost transformată într-un club, iar cea veche de iarnă, Adormirea Maicii Domnului – în depozit. Călugării au fost transferaţi la Mănăstirile de la Suruceni şi Căpriana.

După 37 de ani de prigoană, în 1993 mănăstirea a fost redeschisă şi s-au început lucrările de restabilire.

Biserica „Adormirea Maicii Domnului” are un plan dreptunghiular, 5 turle mici, ornamentale. Pronaosul a fost despărţit, iniţial, de naos printr-un perete, dar pe timpul mitropolitului Gurie Grosu peretele a fost dărâmat. Pereţii bisericii sunt groşi de 1,2 metri, sub ea aflându-se un subsol în care este amenajat un paraclis. Tavanul bisericii are formă semicilindrică, în colţurile căruia sunt pictaţi cei patru Sfinţi Evanghelişti.

O parte din fresca bisericii „Sf. Nicolae” a rămas cea veche, pentru că a fost acoperită cu var şi s-a păstrat intactă. Fresca, restaurată parțial în 1995, este realizată în stil realist.

În curtea mănăstirii se află o piatră veche, cu semnul crucii săpat pe ea şi o inscripţie cu litere slavone. Părintele Arhimandrit Vladimir, ne-a relatat că această piatră stă pe locul prestolului vechii biserici de lemn, datată din secolul al XVIII-lea.

Astăzi, Mănăstirea Condrița revine încet la frumusețea de altădată. La moment se efectuează ample lucrări de restaurare în monumentala biserică a Sfântului Ierarh Nicolae. Mai bine de 230 de ani pelerinii şi credincioşii au fost cei care au ajutat-o de atâtea ori să renască în pofida vicisitudinilor timpului şi a necruţătoarei istorii.

Odată ajuns la Mănăstirea Condrița, îți vei dori să mai revii, atât pentru ceea ce se vede, dar mai ales pentru ceea ce se simte și ceea ce respiră acest loc binecuvântat de Dumnezeu.

PS. Înainte de plecare a început o ploiae torențială de o rară frumusețe, care în perimetrul Mănăstirii nu a distrus nimic, ba dimpotrivă a reîmprospătat împrejurimile. Pentru ca peste trei dealuri la Chișinău furtuna să facă prăpăd: copaci doborâți la pământ, acoperișuri distruse și străzi inundate…

Preot Mihail Bortă, cu referire la www.manastiri.md