Credinţa este marele salt

Credinţa este o hotărâre, hotărârea de a avea încredere în Dumnezeu şi de a-mi lega viaţa de puterea Lui tămăduitoare şi întăritoare. Pe de altă parte necredinţa este şi ea o hotărâre, hotărârea de a nu mă încrede în Dumnezeu, ci a mă încrede în mine însumi, în Karl Marx, în Freud sau în oricare altul, dar nu în Dumnezeu.

Credinţa este marele salt, dar şi necredinţa este un salt la fel de mare. Deosebirea este că una duce la întunericul nesiguranţei şi temerii, iar celălat la lumina şi siguranţa lui Dumnezeu.

În fiecare dimineaţă, când ne trezim putem întâmpina ziua fie cu necredinţă, fie cu credinţă. Putem întâmpina ziua zicând: „Nu pot face faţă. Am de rezolvat atâtea probleme, încât nu pot scoate la capăt. Ispitele mă vor da gata”. Oricine gândeşte aşa nu va birui niciodată. Este învins înainte de a începe.

Dar avem şi o alternativă, la care putem recurge. Ne putem începe ziua cu credinţă, intrând în armonie cu Dumnezeu şi zicând: „Doamne, ţie îţi încredinţez viaţa în ziua aceasta. Cred că vei fi cu mine la fiecare pas pe care-l fac şi-mi vei da puterea de care am nevoie spre a birui.”