„Stupul de albine” de pe malul drept al Nistrului – „Mănăstirea rezistenței” – Japca

Zilele acestea am poposit la semeața mănăstire „Înălțarea Domnului” Japca de pe malul drept al bătrânului Nistru, unica mănăstire din țara noastră care a rezistat în ciuda tuturor încercărilor în fața regimului totalitar comunist și a rămas deschisă credincioșilor, condusă în prezent cu multă înțelepciune și pricepere de maica stareță – Monahia Parascheva (Gușan).

La această vatră și inimă a monahismului din țara noastră și-au găsit refugiu pe timp de restriște strămoșii noștri și tot aici a ars nestinsă candela monahismului, credinței și rugăciunii neamului nostru.

Dacă astăzi avem și noi posibilitatea să ne înălțăm smeritele noastre rugăciuni în libertate, pace și comuniune duhovnicească în acest sfânt așezământ monahal, acest lucru se datorează în mare parte starețelor vrednice pe care le-a avut mănăstirea pe parcursul istoriei, care, înarmate fiind cu armele duhovnicești, au luptat cu toți neprietenii Bisericii pentru dreptul la existență, liniște și pace.

Așa cum afirma la sărbătoarea hramului mănăstirii, PS Episcop Siluan de Orhei, Exarhul mănăstirilor, dar și un vrednic ctitor și părinte duhovnicesc al acestui așezământ monahal, „Atât în vreme de pace, cât și în vreme de neliniște pentru mănăstirea Japca, măicuțele s-au îngrijit permanent de starea spirituală și culturală a credincioșilor, la mănăstire existând pe la începutul sec. XX mai multe școli: o școală medie pentru fete orfane, o altă școală pentru învățătoare și una de gospodărire sătească”.

În decursul istoriei această mănăstire a avut o importanță covârșitoare pentru viața religioasă a creștinilor ortodocși din spațiul dintre Prut și Nistru. Modestia maicilor și bărbăția lor în mărturisirea credinței strămoșești a făcut ca pe altarele sfintei mănăstiri să se aducă necontenit Jertfa cea nesângeroasă a Mântuitorului Hristos, Taina Sfintei Euharistii, care a fost un ajutor și o întărire pentru poporul nostru în cele mai grele momente ale istoriei lui, astfel încât viaţa noastră pământească să înainteze continuu spre viaţa de veci.

În acest sens, slujbele mănăstirii, dar cel mai important Sfintele Taine ale Bisericii au reprezentat hrana poporului lui Dumnezeu, «merinde pe calea vieţii veşnice» în pelerinajul lui spre Împărăţia lui Dumnezeu, lucru pe care și astăzi cu multă râvnă continuă să-l facă cele aproximativ 40 de neobosite măicuțe de la Japca, împreună cu cei 3 părinți ieromonahi slujitori, dar și maica stareță Parascheva.

Chiar dacă ne aflăm în secolul XXI – secolul vitezei, perioadă în care asistăm cu toții la un progres exploziv al mijloacelor de comunicare și al tehnicii, suntem totodată, în chip paradoxal, martorii unui proces de izolare teribilă și într-o criză duhovnicească. Cu toate acestea, la Japca parcă te afli într-o altă lume, o transpunere în vechile timpuri – aceeași împăcare sufletească și pietate duhovnicească de odinioară, aceleași chipuri luminate de făclia nestinsă a credinței și aceeași speranță întru mântuire, citită pe fața blajină a fiecăreia dintre măicuțele pe care le-am întâlnit aici. Ele s-au decis să împlinească cuvântul lui Hristos: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie” (Matei 16, 24). Maicile de la Japca au împlinit în mod real de-a lungul istoriei această dorință a Mirelui Hristos, născând prin exemplul lor de slujire, trăire și mărturisire a credinței, cete de fii și fiice duhovnicești pentru Împărăția lui Dumnezeu.

Mulți au fost cei care au pășit cu evlavie și venerație pe aceste locuri și și-au îndreptat apoi viața după Dumnezeu. Această misiune înaltă o realizează și astăzi harnicele măicuțe ale mănăstirii printre credincioși, amenajând în acest sens și un frumos arhondaric (hotel), care are capacitatea de a caza în jur de 45 de pelerini. Mănăstirea se află în plină renovare şi extindere. Astfel, de cu zori, albinele mănăstirii (măicuțele), împreună cu echipa de meșteri, muncesc pentru ca incinta monahală să răspundă atât trebuinţelor monahale zilnice, cât şi pelerinilor care vin aici şi care trebuie să găsească un spaţiu potrivit și plăcut de cazare și recreere sufletească.

În ultimii 3 ani, la mănăstire au fost restaurate cele 2 biserici principale de iarnă și de vară, 2 blocuri de chilii ale maicilor, magazinul bisericesc, casa pentru pelerini, iar în prezent se lucrează la alte edificii importante din cadrul complexului monastic.

Pe lângă refacerea edificiilor, această ceată de ființe omenești „în hainele lor sumbre”, după cum ne spune istoria, care și-a dăruit cu sinceritate întreaga viață lui Hristos, ține pământul pe palme prin rugăciunea lor neîncetată.

Se bucură și Dumnezeu văzând aceste maici adunate în mănăstire ca albinele în stup, îndeplinind fiecare rolul și ascultarea ei: unele făcând ascultarea la lăptărie, altele la trapeză, în atelierul de croitorie, la strană, la psaltire, la stupi, la grădină, la fân, la ferma de animale, la făcut lumânări sau altele. Pentru că toate câte se fac, se fac cu gândul la Dumnezeu (rostind neîncetat Rugăciunea lui Iisus) și pentru slava lui Dumnezeu. Pe lângă jertfa smerită a pelerinilor, în mare parte mănăstirea și măicuțele trăiesc și se întrețin din munca mâinilor lor.

Mănăstirea rezistenței, cum mai este numită pe bună dreptate mănăstirea Japca, este locul care te atrage spre liniştire şi rugăciune. În acelaşi timp, prin preocupările zilnice şi munca împletită cu rugăciunea, maicile de aici, străjuite de bătrânul Nistru, te fac să te gândeşti că ai poposit în mijlocul unui stup de albine. Albine care împletesc frumos munca cu rugăciunea. Asemenea măicuțelor mănăstirii, chiar și albinuţele din prisaca mănăstirii îşi ţes harnice feliile de miere sau aurul dulce (mierea), aici în umbra acestei vechi vetre de rugăciune şi cultură, care datează din anul 1825.

Apicultura a fost pasiunea maicii starețe Parascheva pe care a împărtășit-o și măicuțelor când a venit aici, care l-a început aveau o oarecare frică de albine. Acum însă, monahiile le îngrijesc cu multă dragoste și le au ca și model pe acestea, având mereu în față neabaterea de la ceea ce a lăsat Dumnezeu frumos și bun. Mierea de albini produsă la mănăstirea Japca are un gust cum nu mai găsești nicăieri în altă parte. Aceasta se poate găsi la pangarul mănăstirii, dimpreună cu alte produse naturiste preparate de obște, precum ceaiuri din plante, brânză de oi, lumânări din ceară, ș. a.

Chiar maica stareţă, monahia Parascheva, care a fost numită la conducerea acestei mănăstiri acum aproximativ 3 ani în urmă, dă mărturie despre aceasta: „Încercăm să fim vrednici urmași ai înaintașilor noștri în credință și nevoință monahală, având la temelie cele trei voturi pe care le-am dat: fecioria, sărăcia de bună-voie şi ascultarea, despre care spun Sfinţii Părinţi că este cea mai înaltă rugăciune. Căci, un monah adevărat este cel care reușește să le îmbine pe amândouă, după cum ne spune și vechiul dicton patristic: „Roagă-te şi munceşte!”

La fel de impresionant este și cimitirul mănăstirii, care adăpostește mormintele vrednicilor viețuitori ai acestei comunități călugărești, a tuturor nevoitoarelor, dar și a marilor duhovnici care au slujit în sfântă mănăstirea aceasta.

Experiența duhovnicească a acestui minunat pelerinaj la mănăstirea Japca s-a încununat cu atmosfera specială şi pacea pe care am aflat-o la biserica rupestră „Înălțarea Sfintei Cruci”, care datează din perioada sec. al XVII-lea. Aceasta ne-a făcut să ne simțim mai aproape de Cer, mai aproape de Dumnezeu, fapt mărturisit și de măicuțele mănăstirii, care retrăiesc aceste sentimente înălțătoare la fiecare Sfântă Liturghie nocturnă săvârșită în inima acestei stânci la miezul nopții zilelor de vineri spre sâmbătă, unde în chip mistic se însoțesc cu Hristos și cu toți mărturisitorii Lui în aceste locuri.

Pentru cei care doresc să viziteze această istorică mănăstire de maici, puteți pleca folosind cursa rutieră de la Gara Auto de Nord din capitală: Chișinău – Mănăstirea Japca. Microbuzul pornește zilnic de la Gara de Nord la ora 8.00 și la ora 14.00, și retur de la Mănăstirea Japca la ora 7.00 și la ora 13.00.

Text: Serghei Crudu, teolog

Foto credit: Preot Mihail Bortă

Sursa: www.manastiri.md