Despre legările și dezlegările de cununie, necurăţia, amestecul părinţilor

Pr. Ilarion:   Legarea cununiei o fac vrăjitorii, fermecătorii şi oamenii cei răi. Unii din invidie, alţii din răzbunare, iar alţii fără motiv, pur şi simplu din plăcerea de a face rău, aleargă la lucrul cel necurat şi mănâncă norocul şi soarta cea bună a tinerilor. Unii iau semne de la tineri, le pun semne, aruncă cu apă de la vrăjitori în faţa lor, alţii lucrează cu semne de la morţi: cu piedica de la mort, capete de lumânări culese de pe morminte, cu ţărână de pe morminte, cu apa cu care a fost spălat mortul, cu semne luate de la mort şi zic: „când se va scula mortul acesta atunci să se căsătorească  cutare..,”

Cum cunoşti că ai legate cununiile? Când vei observa următoarele:

O altă cauză pentru care tinerii nu se pot căsători sunt blestemele părinţilor. Sunt mame care pentru orice bleastămă. Copiii cât sunt mici sunt obraznici şi unii neascultători. Cu unii, părinţii se chinuiesc din cauza neastâmpărului copiilor şi atunci la supărare bleastămă pe copii să nu aibă noroc sau îi dau diavolului. Orice blestem înseamnă o legătură din cauza căreia unii nu se mântuiesc, iar unora le vin necazuri unul după altul. Chiar dacă mama şi-a dat seama că a zis la necaz cuvinte grele copiilor şi zice „să mă ierte Dumnezeu şi să nu se uite la gura mea”, blestemul nu se dezleagă decât prin spovedanie, iertare şi rugăciunile de dezlegare de blestem pe care să le citească preotul-duhovnic.

O altă cauză pentru care tinerii nu se pot căsători este păcatul. Păcatul curviei făcut înainte de căsătorie  face ca diavolul care are în stăpânire acest păcat să nu-i lase de a se căsători. Acest diavol, are misiunea de a leaga pe tineri cu acest păcat de a nu se căsători şi de a trăi fără taina Sf. Cununii. Este cel mai înverşunat vrăjmaş al Tainei Sf. Cununii, are misiunea de a-i despărţi pe cei cununaţi şi de a-i lega să nu se cunune cei necăsătoriţi. Se luptă împotriva hotărârii tinerilor de a se căsători punându-le tot felul de piedici şi tulburând pe cei din jurul lor de a-i descuraja pe tineri. Acest diavol are putere şi leagă pe tineri numai dacă au cazut în păcatul curviei. Asupra celor curaţi şi feciorelnici nu are nici o putere, decât să-i ispitească. Pe cei care i-a prins cu păcatul curviei, caută să-i afunde tot mai mult. Prin acest păcat, caută să-i  împingă la alt păcat mai mare decât acesta, păcatul uciderii de prunci – la avort. Pentru a scăpa din aceasta, tinerii trebuie să se întoarcă de la păcat, de a lepăda păcatul sau a părăsi păcatul. Asta înseamnă, hotărârea de a nu mai face niciodată păcatul, de a se mărturisi şi de a lua canon de la duhovnic, apoi post şi rugăciune. Nu vor putea scăpa deodată, ci, numai după un oarecare timp de căinţă.

În concluzie. Legarea cununiei se face nu numai de vrăji, farmece şi descântece, ci cununia poate fi legată şi de blesteme şi de păcate. Atenţie, se poate şi din cauza păcatelor făcute de părinţi la tinereţe. Se ştie că păcatele părinţilor se varsă pe copii. De aceea, mărturisirea generala trebuie s-o facă şi părinţii.

---

În unele cazuri se dezleagă uşor şi în altele foarte greu. Primul lucru pe care trebuie să-l facă oricine indiferent de gravitatea situaţiei este post o săptămână după care spovedanie generală, adică mărturisirea tuturor păcatelor de la vârsta de 7 ani, Sf. Împărtăşanie şi Taina Sf. Maslu. Prin aceste sfinte taine te întăreşti cu harul lui Dumnezeu, har curăţitor şi întăritor. Apoi zilnic iei un pahar de aghiazmă în care pui 9 picături de untdelemn sfinţit de la Sf. Maslu după ce ai făcut 40 de metanii.

Apoi, potrivit cu greutatea situaţiei duhovnicul rânduieşte zile de post negru: Lunea pentru fiică sau fiu şi vinerea pentru mamă fetei sau a băiatului. Adică copii ţin ziua de luni rugându-se pentru căsătorie şi soarta cea bună, iar mama copiilor ţine ziua de vineri ajutându-i pe tineri şi rugându-se pentru destrămarea vrăjilor şi a descântecelor şi orice fel de legătură drăcească. Postul negru pentru ziua de luni va fi însoţit şi de 40 metanii, 7 lumânări aprinse şi ca rugăciune „Acatistul Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil”. Postul negru de vineri ţinut de mamă va fi însoţit de 40 de metanii, 9 lumânări aprinse (în numele celor 9 cete cereşti pe care chemi în ajutor în lupta cu vrăjmaşii) şi ca rugăciune: „Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos”.

În acest timp se plătesc pentru un an de zile pomelnice pentru vii şi morţi la Mănăstirile unde se face zilnic Sf. Liturghie, pentru a fi pomeniţi cei din casă zilnic.  Sf. Liturghie este cea mai înaltă rugăciune şi cea mai puternică. De aceea atât tinerii cât şi părinţii nu trebuie să lipsească niciodată de la Sf. Liturghie în duminici şi sărbători. Cei ce aleargă la preot pentru dezlegarea de cununie şi ascultă de preot dobândesc nu numai dezlegarea de cununie şi soarta cea bună în viaţă ci şi plata mucenicului şi mântuire. Cei ce aleargă la vrăjitori pentru a se dezlega de vrăji aceştia se leagă şi mai tare, chiar dacă li se pare că au reuşit şi s-au dezlegat şi au rezolvat problema pe care o aveau. Întotdeauna când alergi la vrăjitori pentru a scăpa de boala care ţi-a venit prin vrăji, a scăpa de descântece, a te dezlega de farmece şi descântece pierzi sufletul. Diavolul nu te ajută niciodată fără să aibă ceva de câştigat. Bunul cel mai de preţ pentru el este sufletul tău. Deci, pe diavolul care ţi-a adus necazul în loc să-l alungi şi să-i faci fără putere facerile lui de rău, te duci la el să-l rogi să-ţi ia necazul care ţi l-a dat. Pentru că ai alergat la el şi l-ai rugat îţi ia necazul dar, pentru aceasta îţi ia şi sufletul. Rugămintea ta faţă de el, la sfârşitul vieţii tale va fi ca un contract pentru el pentru sufletul tău, pentru care nu vor putea îngerii să te apere.

---

Pr. Ioan:   Se întâmplă ca înainte de cununie cu o zi sau chiar în ziua cununiei, mireasa sau naşa să devină necurate, si insistă pe lângă preot să oficieze cununia în Sf. Biserică pentru a nu opri cununia si a nu se face de râs faţă de lume. Cum se poate ieşi din această situaţie penibilă pentru miri cât şi pentru preot? Ce se poate face în astfel de situaţii?  

Pr. Ilarion:   „Dacã vreun om va fi necurat si nu se va curăţi, omul acela se va stârpi din obşte, căci a spurcat locaşul Domnului..”(Num.19,20). Pedalionul spune: „dacă va intra  un animal, un eretic sau o femeie necurată în Biserică, să se cheme episcopul si să se sfinţească din nou acea Biserică” (Can 6,7 Sf.Timotei al Alex.can 2 Dionisie Alex.) Este o mare necuviinţă faţă de lucrul cel Sfânt şi mai ales faţă de Locaşul lui Dumnezeu, să intre cineva necurat şi să întineze. Preotul nu are voie sã accepte cu bună ştiinţă să se întineze Sf. Biserică, Sf. Evanghelie pe care va trebui s-o sărute mireasă, Sf. Cununie care va fi aşezată pe capul miresei. Preotul este pus sã păzească sfinţenia Locului celui Sfânt şi să-i înveţe pe credincioşi să respecte această cuviinţă şi sfinţenie. „Cine va iubi: tată, mamă, ţarină…mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine” ne spune Mântuitorul Hristos. Unii preoţi la cererea credincioşilor, se folosesc de citirea unei molitfe, a unei rugăciuni luată de la molitfa lehuzei, si apoi îi permite miresei sau naşei să intre în Sf. Biserică. Nu este corect şi nu rezolvă nimic. Preotul nu poate transforma necurăţia în curăţie prin citirea unei rugăciuni care se referă la femeia care a ieşit din lehuzie şi a intrat în perioada  de curăţie. De aceea, preotul trebuie să fie foarte atent, şi atunci când tinerii vin sã anunţe cununia lor religioasã, preotul să-i cerceteze şi să-i sfătuiască să grăbească sau să amâne cununia religioasă la o dată când mireasa este în posibilitatea de a intra curată în sfânta Biserică. În perioada de necurăţie, este bine să se ştie că nu poate primi mireasa cununia nici acasă, pentru că ar întina taina pe care o primeşte.

Atunci când naşa este necurată, este mai simplu de rezolvat, pentru că este prezenţa naşului la cununie, iar prezenţa naşei o poate înlocui un copil, o soră sau o rudenie mai apropiată, ca să ţină luminarea şi să aşeze cununia pe capul miresei împreună cu preotul.

---

Cununia este una din cele 7 Sfinte Taine. Nu se fac cununii în timpul posturilor rânduite de Biserică. Cu 2-3 săptămâni înainte de Cununie, faci o săptămână post, te spovedeşti, faci pocăinţă şi apoi iei Sfânta Împărtăşanie. Faci aceasta ca să intri curat în căsătorie. Fără aceasta înseamnă că ai necinstit şi ai nesocotit această Sf. Taină. Imnul care se cântă în timpul Sf. Cununii,”Doamne, Dumnezeul nostru, cu mărire şi cu cinste încununează-i pe dânşii”, se referă la faptul, că pe cei curaţi şi feciorelnici, Dumnezeu îi încununează cu cununa neprihănirii. Iar dacă au păcătuit, să aibă îndeplinită măcar curăţia.

Pentru Taina Sfintei Cununii, în ziua respectivă vor posti post negru, mirele, mireasa, naşii, părinţii băiatului şi ai fetei. Poate să ţină post negru, cine se mai oferă din familie, rude, cunoştinţe, prieteni.

În timpul slujbei SF. Cununii, Duhul Sfânt coboară şi sfinţeşte Taina.

Rugăciunea este mai puternică, dacă au postit mai multe persoane. Orice Sf. Taină se primeşte cu post negru şi rugăciuni. După terminarea slujbei se poate mânca.

Prin Sfânta Taină a Cununiei, soţii primesc de la Dumnezeu, puteri de a duce împreună, crucea grea a căsniciei. De asemenea ei primesc puterea de a împlini porunca dumnezeiască: „Cresţeţi şi vă înmulţiţi”, adică de a aduce pe lume, toţi copii pe care îi dăruieşte Dumnezeu. Soţii au obligaţia de a creşte şi a educa copiii, în spiritul dragostei de Dumnezeu.

Masa care urmează după Cununie, să fie luată cu bunăcuviinţă şi cumpătare, ca să nu fie spre păcat. Masa nunţii nu trebuie pângărită de cuvinte obscene, cu vorbe de ruşine, nu ne îmbătăm, şi nu mâncăm fără cumpătare. Facem aşa ca să nu-l scârbim pe Dumnezeu. Să ne bucurăm cu bucurie sfântă, şi să petrecem în sfinţenie.

Pentru prima cununie a celor curaţi, neîntinaţi, feciorelnici, şi pentru cununia celor care au păcătuit, dar prin spovedanie cu pocăinţă, s-au îngrijit să intre curaţi în căsătorie, masa pe care se află cununiile, crucea şi Sf. Evanghelia, se pun sub cupola centrală, din faţa Altarului, pe care se află chipul Mântuitorului, binecuvântând.

Mireasa trebuie să aibă o rochie decentă, nu transparentă, nu decoltată, şi nu cu braţele goale. Albul rochiei de mireasă este simbolul purităţii şi al nevinovăţiei.

Mireasa nu-şi va masca chipul cu farduri. Să nu-l jignim pe Dumnezeu care este de faţă şi binecuvintează nunta.

Tinerii trebuie să fie curaţi ca îngerii. Aşa cere Dumnezeu.

Tradiţie: În ziua căsătoriei, post negru până la ora 18.

---

PR ILARION:    De multe ori părinţii fac greşeli faţă de copii, cum de altfel greşesc şi copii în cele mai multe cazuri şi nu ascultă de părinţi, de aceea mulţi nimeresc rău şi spun că n-ai avut „noroc”.

Atunci când doi tineri se îndrăgostesc şi vor să se căsătorească, nu este bine ca părinţii să se opună, trebuie să le dea voie să se căsătorească pentru că este foarte greu de a stăpâni firea şi de a ocoli păcatul. De cele mai multe ori, tinerii cad în păcat şi trăiesc în desfrânare din cauză că părinţii s-au opus căsătoriei lor. Atunci, păcatul se răsfrânge şi asupra părinţilor şi vor răspunde pentru aceasta.

Părinţii sunt datori să-i înveţe de bine pe copii şi să le deschidă ochii că ceea ce vor copiii nu este bine pentru viitorul lor. Mai ales mama fetei şi a băiatului simt dacă se portivesc copii, mamelor le-a dat Dumnezeu acest simţ ca să-şi păzească copii de rău. Mama este datoare să avertizeze pe fică sau pe fiu: ”Vezi, dragul mamei, ce faci, deschide bine cohii, pentru că mie nu mi se pare potrivită pentru tine fata sau băiatul acesta”. Atunci, în acea clipă, mama vede şi-i spune fetei: mi se pare că o să fie beţiv băiatul acesta, sau c-o să fie curvar, sau gelos, sau bătăuş, sau scandalagiu, s.a.m.d şi o sfătuie pe fată să nu se grăbească şi să mai aştepte pentru că nu vede să fie bine. La fel şi mama băiatului vede în fata cu care vrea să se căsătorească fiul ei calităţi şi defecte care va pune în pericol liniştea şi indisolubilitatea căsătoriei lor. Dar, de cele mai multe ori copii se îndrăgostesc, nu mai văd şi nu mai aud pe părinţii şi nici pe cei din jur şi insistă să se căsătorească. Ca să liniştească pe părinţi şi să le dea binecuvântarea de a se căsători asigură pe mama că „nu este şi n-o să fie aşa!” sau „am să-l îndrept pe calea cea bună!” De îndreptat este foarte greu sau imposibil. Bărbatul sau femeia geloasă nu pot fi îndreptaţi. Bărbatul sau femeia desfrânată, la fel, nu pot fi îndreptaţi. Bărbatul sau femeia beţivă, nu pot fi îndreptaţi. Dimpotrivă, după căsătorie şi pe timp ce va trece, boala şi păcatul (patima) de care sunt stăpâniţi se va agrava şi mai mult şi va crea multă suferinţă partenerului de viaţă. De aceea va fi vai de copii care nu vor asculta de părinţi şi nu vor lua în serios temerile şi ceea ce simt părinţii pentru ei şi vor face pasul căsătoriei în felul acesta. Va merita viaţa grea pe care o va duce pentru neascultare. Va fi crucea pe care şi-au ales-o. Dacă, copiii se încăpăţânează de a asculta pe părinţi şi de a nu primi sfaturile bune ale părinţilor, va trebui ca părinţii să le dea voie să se căsătorească, pentru că ei, copiii, asta şi-au ales. Cu cât se vor opune părinţii la căsătoria copiilor cu atât copii se vor încăpăţâna să nu-i asculte şi chiar să-i urască pe părinţi pentru aceasta, apoi, vor trăi necununaţi, făcând păcatul desfrânarii. De aceea, părinţii trebuie să le dea voie să se căsătorească pentru că mai târziu, copiii vor regreta că au fost neascultători şi singuri vor recunoaşte că-şi merită soarta sau crucea pe care şi-au ales-o .

Vai de părinţii care se amestecă în viaţa copiilor căsătoriţi şi le strică casa! Soacra pentru că nu-i place nora sau pentru că nu joacă nora după cum cântă ea, va căuta să-l despartă pe fiu de noră chiar dacă la mijloc sunt 2-3 copii. Duşmanul căsniciei copiilor sunt chiar părinţii.  Unele mame de băieţi sunt geloase că dragostea fiului ei este impărţită cu o altă femeie şi cu multă ură se pornesc împotriva nurorilor. Această ură pornită dintr-o gelozie oarbă a soacrei pune în pericol căsnicia copiilor. Sunt unii părinţii posesivi. Vor ca ei să ştie tot ce fac copii căsătoriţi, ce mănâncă, când se scoală, cât de gospodină este nora sau ginerele, cât de harnici, cât gunoi stă după uşă, câte vase nu-s spălate, şi fac observaţii. Repetându-se aceste observaţii, de la un momentdat deranjează şi se crează conflictul. Unele mame ca să se răzbune pe nurori, atâţă pe fii lor de a fi bărbaţi şi de a pune la punct femeia, urmând s-o certe, s-o jignească şi chiar s-o bată. Atunci, soacra e răzbunată. Nurorile îşi dau seama de unde li se trage şi se răzbună şi ele în felul lor pe soacre. Si aşa conflictul este alimentat până ce ajung la un deznodământ nedorit, despărţirea, divorţul. Şi atunci vai de părinţii care au despărţit căsătoria copiilor lor. Ce spune la Sfânta Scriptură: „Ceea ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă”. Aşa se fac părinţii vrăjmaşii copiilor lor, vrăjmaşii Sfintelor Taine şi vrăjmaşii lui Dumnezeu. De aceea, acest „vai” este foarte mare pentru părinţi.