Răspuns la rugăciune

 Iar Celui ce, potrivit puterii care lucrează

 în noi, poate face cu mult mai mult decât tot

 ceea ce noi cerem sau gândim Lui, fie-I slava.

 (Efeseni 3, 20)

Deseori ni se întâmplă să-i auzim zicând că le este greu să se roage. Din păcate şi nouă ni se întâmplă adesea să ne slăbească credinţa, când suntem într-o situaţie grea sau atunci când ni se pare că rugăciunea noastră rămâne fără răspuns. Suntem demoralizaţi, uneori renunţăm să ne mai rugăm. Dacă ne-am purta cu Domnul ca şi cu un Părinte iubitor, dacă am crede cu tărie în cuvântul Său, n-am înceta niciodată să ne rugăm. Deseori se întâmplă ca Domnul să nu ne răspundă îndată, din motive care ne rămân ascunse, dar asta nu înseamnă că nu ne aude.

 Când Mântuitorul a fost chemat la Lazăr, care era pe moarte, pe care-l iubea numindu-l prietenul Său, El a zăbovit, lăsând să treacă două zile până când a ajuns în Betania. O asemenea atitudine ar putea să ne mire, dar acum ne dăm seama de ce a zăbovit. A venit după ce Lazăr murise, când surorile şi apropiaţii lui nu mai aşteptau nimic de la Iisus… Dar, când totul părea terminat, Domnul l-a întors la viaţă pe Lazăr, a prefăcut plânsul în bucurie, arătându-le tuturor slava şi măreţia lui Dumnezeu.

 Deseori Dumnezeu procedează aşa şi cu noi. Ne rugăm cu mare sârg, alergăm de mai multe ori, cu lacrimi, înaintea Lui, dar tot ceea ce ne provoacă durere rămâne neschimbat. Doar Domnul ştie de ce nu a răspuns de îndată rugăciunii noastre. Să nu cădem în disperare, să fim convinşi că El ne aude, fiindcă s-ar putea ca, în clipa când ni se va părea că nu mai e nimic de făcut, să apară izbăvirea! Să ţinem minte că El, Milostivul, Atotputernicul poate face neînchipuit mai mult decât ne putem imagina. Să nu-L supărăm cu puţina noastră credinţă, să fim convinşi că rugăciunea noastră sinceră va fi întotdeauna ascultată şi că va primi răspuns, spre binele nostru.

 Extras din

Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu. 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului. Editura Sofia, Bucureşti 2008, p. 245