Vasile Romanciuc – Biserica de peste Prut
11:50, miercuri, 21 august, 2013 | Cuvinte-cheie: copil, cruce, poet, poezie religioasa, poezii, sat, scriitor, vasile romanciuc
Vasile Romanciuc (n. 17 decembrie 1947, comuna Bădragii Noi, Edineț – fostul județ Hotin), poet, scriitor din Republica Moldova.
Vasile Romanciuc cultivă cu aceeași dezinvoltură toate tipurile de vers – clasic, liber, alb; orice formă ar avea, versul său este sincer, muzical, încărcat de profunzimi etice și sentimentale… Pe o linie care îl apropie de Grigore Vieru, el pledează pentru simplitatea și profunzimea limbajului afectiv, pentru rafinamentul expresiei și grația imagistică. Poetul nu s-a orientat niciodată spre mode contrafăcute, pe el nu-l interesează în nici un fel spectacolul limbajului în formele lui exclusiviste, bătăliile moderniste. El este mereu egal cu sine, înțelegând poezia ca pe un mod de existență și de acțiune socială, ca pe un apel și ca pe un enunț.
Tradiționalismul poeziei sale se manifestă mai mult în spirit decât în literă, fiind unul de substanță, al „beatitudinilor esențiale”; viziunea lirică și modalitățile de expresie sunt, însă, ale unui spirit eminamente modern. …Acesta este (sau ar putea fi) Vasile Romanciuc, omul și poetul delicat și discret, sensibil ca o mimoză și tare ca oțelul de Damasc, care, în funcție de stări și situații, știe să preschimbe mierea în trotil, să poarte când flori și când fulgere la butonieră.
Arcadie SUCEVEANU (Mimoza și oțelul de Damasc, în vol. Emisferele de Magdeburg, Chișinău, 2005)
Biserica de peste Prut
N-aveam biserică în sat –
când se-adunau
nori grei peste casa noastră,
mama îşi făcea cruce,
privind cu nădejde
spre biserica din Liveni, peste Prut:
mare eşti, Doamne,
nu lăsa piatra
să ne strivească!
Atunci, la Liveni,
se-auzeau bătând clopotele
şi mi se părea – eram sigur –
că ele-i transmit lui Dumnezeu
ruga mamei.
Cerul se lumina.
Piatra nu ne strivea.
Atunci, în copilărie,
credeam că Dumnezeu
locuieşte la Liveni,
peste Prut…