Sensibilitatea e un dar natural, dar păcatele pot împietri chiar și cea mai fină inimă

Sensibilitatea e un dar natural, dar păcatele pot împietri chiar și cea mai fină inimă. Împietrirea face imposibilă iubirea. Este groapa neagră a singurătății în care cad cei mîndri.

A-ți plînge singur de milă, a te simți rănit de cuvintele aspre care ți se aruncă nu înseamnă deloc a fi sensibil, ci doar slăbit de propiul amor de sine. A vedea necazurile și nevoile altora mai mult decît pe ale tale – aceasta înseamnă sensibilitate.

Dacă te-ai împietrit pînă într-atît încît nu te mai poți ruga, fă milostenie omenească: rugăciunea către Dumnezeu și mila către aproapele sînt singurele căi de a-ți înnobila sufletul. Primul și cel mai suprem act de milostenie este să nu judecăm, să dăruim iertare.

Nimic nu împietrește inima ca judecarea păcatelor străine. O inimă ușoară este inima care s-a eliberat de grija pentru faptele altora. În lume nu e nimic mai frumos decît un suflet sensibil care dăruiește iubire.

***

După textul de mai sus postat pe facebook, primesc mesaje de la părinți care au copii sensibili umiliți de profesori și învățători. Eu am scris un roman despre un copil umilit tot timpul. L-am scris la 20 de ani, cînd amintirile erau vii. Acel copil eram eu. Romanul se cheamă „Iepurii nu mor” și a fost tradus în Franța și Italia.

Un roman despre care mulți spun că e cea mai bună carte a mea. Citiți-o dacă vreți să înțelegeți psihologia copilului umilit. Acum, cînd părul meu e cărunt, doar ochii mi-au rămas la fel. Simt la fel, deși mulți mă acuză de asprime și aroganță. Vă asigur că sensibilitatea e un dar. Și umilirile și jignirile nu au vîrstă. Totul e cum le trăim.

Trăiți cu folos insensibilitatea altora și lipsa lor de înțelegere. A primi cearta ca pe ceva cuvenit este un pas înainte, niciodată o lovitură. Începutul înțelepciunii este conștiința că ești vrednic de ocară. De aici începe liniștea și rugăciunea curată. Fiți ca și cum nu ați fi pentru a putea trece nevătămați de răutate oamenilor.

Am multe de învățat de la copilul umilit care am fost – dacă aș mai putea ajunge la măsura lui, aș fi mîntuit.

Părintele Savatie (Baștovoi) https://www.facebook.com/savatie

„Maica Domnului de la Oricova”. Icoană sculptată în lemn de Pr. Savatie (Baștovoi)