Minuni: Istoria cruciuliţei (an.1947)

Această Claudia a crescut într-o familie credincioasă, ea şi cu sora deasemenea fiind crescute cu credinţă în Dumnezeu. La Biserică mergeu pe ascuns (apropo, am uitat să o întreb unde locuia, pentru că în 1947 abea au început a se redeschide bisericile, iar în Republica Moldova situaţia a fost mai prielnică, pentru că întreaga populație avea o credinţă puternică în Dumnezeu, şi conducerea nu a îndrăznit să închidă toate bisericile ).

Bietul copil trăia mereu cu o disonanță internă – bunica iubită o învăța că Dumnezeu este, iar toţi învăţătorii, chiar şi cei favoriţi insistau că nu există Dumnezeu. Bunicuţa Claudia relata că uneori simțea că de parcă trăiau în ea două persoane concomitent, având şi adesea dureri de cap puternice de la încercarea de a alege între bunica iubită și profesoara iubită. Totuşi dragostea faţă de bunică a biruit, şi ea a decis că bunica are mai mare dreptate.

Deci, o dată la ora de sport ea făcea nişte exerciţii la bare, a atârnat pentru un timp cu capul în jos și … din haina ei a căzut cruciuliţa de la gât, atârnând pe aţişoară. Profesorul, văzând acest lucru, plin de indignare, a fugit imediat şi cu mâna sa puternică a luat cruciuliţa mică, care atârna pe gâtul subțire a copilului și i-a urlat în față:

-Ce mai e şi astaaaaaaaaaaaaaaa?! Eu pe tine te întreb, asta ce este? Obscurantism!

Și a scuturat de câteva ori în faţa ei ei cu pumnul încleştat, totuşi cruciuliuţa nu a sustras-o de la biata copilă. Speriată fetiţa a fugit acasă şi în isterică a început să-şi smulgă crucea de la gât, printre  lacrimi și jale, strigând că nu va mai purta o cruce. Mama era în stare de șoc, neputând să-şi calmeze copilul.

Noaptea, fata a avut un vis. Era în clasă. Începea o lecție obișnuită. Toată lumea sta la locurile lor, în  așteptarea profesorului. Ușa se deschide și … întră Iisus Hristos. Acoperit de nişte haine albe strălucitoare. El i-a catalogul clasei și se adresează discipolilor săi:

– Copiii, cu mine vor merge acei, pe care îi numesc Eu.

Și Claudia s-a întristat atât de mult şi a început a plânge amarnic, încât această stare trecând într-un suspin neconsolat atât de puternic, încât şi-a trezit mama ei, care dormea ​​în camera de alături, şi care a alergat şi a trezit copilul. Fata printre lacrimi i-a spus şi visul ei. Apoi, mama i-a cusut cruciuliţa în hainuţe, aşa ca să fie mereu cu ea.

Deci – purtați întotdeauna crucea.

Că tot cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele în neamul acesta desfrânat şi păcătos, de acela şi Fiul Omului Se va ruşina când va veni întru slava Tatălui Său, cu sfinţii îngeri”  (Marcu 8:38)

***

Şi ca încheiere o mică istorioară pe care a relatat-o Stareţul Iona (Odesa) într-un interviu.

Copiii traversează calea ferată şi au nimerit între două trenuri. Și un stareţ vede cum nu prea departe se cearta 2 demoni. Unul i se adresează celuilat:

– De ce nu ai împins fata sub un tren?

– Păi ea şi-a făcut semnul crucii.

– Și celălaltă, nu a făcut-o.

– Dar ea purta o cruciuliţă.

– Bine, dar a treia nici cruciuliţă nu avea.

– Da, dar la plecare mama ei i-a făcut semnul crucii.

Alexandru Draniceru

http://dralexmd.livejournal.com/

traducere Natalia Lozan