Decizia „politic corectă” a Consiliului pentru antidiscriminare

„Dacă într-o ţară majoritar ortodoxă, această majoritate cere ceva, cererea ei este incorectă politic, iar orice cerere a minorităţii ţine de apărarea acesteia, deci este mai mult decât necesară.”

În data de 29 noiembrie 2019, Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității a emis decizia nr. 172/19 în care a constatat „discriminarea pe criteriu de convingeri în procesul educațional”. Consiliul s-a pronunțat în urma adresării unor părinți, numite „persoane interesate” care au afirmat că manualul de Educaţie moral-spirituală pentru clasa I (autori: Aurelian Silvestru, Dorina Andrei, Iulia Scripnic) are un conţinut discriminator la adresa persoanelor non-creştin ortodoxe și ateiști. 

„Persoanele interesa(n)te” invocă una dintre temele din manual, și anume tema 20. Credința (valorificată pe două pagini 43-44) și menționează că manualul reflectă doar credința creştin-ortodoxă și sunt discriminate persoanele non-creștine și cele atee. Citatul de la începutul lecției: „Fără credinţă, omul este o fiinţă rătăcită, nu el merge, ci vântul îl poartă”, este unul discriminator la adresa persoanelor atee, consideră petiționarii, parafrazând putem spune că „ateul este o persoană rătăcită, nu el merge ci vântul îl poartă”. Acestora le răspunde filosoful Petre Țuțea care spune: „Fără credință, fără Dumnezeu, omul devine un animal rațional care vine de nicăieri și merge spre nicăieri” așadar o ființă biologică condusă de instincte. Nu se afirmă că fără credință omul este o ființă imorală sau lipsită de judecată căci astăzi și „cel mai convins ateu este în egală măsură ca şi un exeget al Scripturii de acord că normele morale pe care Biblia ca izvor le impune drept reguli de bază în organizarea şi funcţionarea unei societăţi sunt corecte.”

Următorul text din manual: „Lumea este opera Bunului Dumnezeu. Fiul lui se numeşte Isus Hristos. I se spune învăţătorul sau Mântuitorul. Învăţătura lui a dat naştere celei mai drepte şi răspândite credinţe – credinţa creştină. Noi, poporul român, suntem creştini. Creştinii cred că sufletul nu moare, ci se duce la împărăţia Cerurilor, unde se întâlneşte cu sfinţii şi cu oamenii dragi care au plecat în Cer mai înainte.”

Propoziția „Noi, poporul român, suntem creştini” spun petiționarii, pune la îndoială existenţa românilor non-creştini, or persoanele non-creştine sunt lipsite, prin acest text, de identitatea sa română. Dânșii consideră că acest manual (EMS) nu poate fi parte a învăţământului şi trebuie extras din bibliotecile şcolare. În aceeași ordine de idei și manualele de istorie care afirmă același lucru ar trebui extrase din bibliotecile școlare… Cu Eminescu ce facem, îl acuzăm și pe el de discriminare? Căci acesta a afirmat că „Biserica Ortodoxă e Mama Neamului Românesc” (M.Eminescu). Dacă tot ar fi să fim sinceri singura exagerare a acestui text din punct de vedere a corectitudinii politice este afirmația „celei mai drepte” – afirmație care neagă celelalte credințe religioase și afirmă superioritatea uneia față de alta.

Subliniez că afirmația de mai sus nu poate fi considerată disciminatorie și pentru faptul că Legea Nr. 125 din 11.05.2007 privind libertatea de conştiinţă, de gîndire şi de religie, Art. 15. (5) confirmă importanța Bisericii Ortodoxe – „Statul recunoaşte importanţa deosebită şi rolul primordial al religiei creştin-ortodoxe şi, respectiv, al Bisericii Ortodoxe din Moldova în viaţa, istoria şi cultura poporului Republicii Moldova.”

În toată această discuție, Ministerul Educației, Culturii și Cercetării „afirmă că disciplina Educația moral-spirituală nu are un manual concret. Cadrul didactic este liber să studieze diverse surse pentru a se pregăti de ore.” Ministerul menționează că utilizarea acestui manual este decizia cadrului didactic luată împreună cu părinții care au căzut de acord să achiziționeze manualul respectiv, ori Codul educației în art. 134 alin. (1) menționează că „personalul didactic, ştiinţifico-didactic şi ştiinţific are dreptul să aleagă şi să utilizeze atât tehnologiile didactice, manualele şi materialele didactice aprobate de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării, cât şi pe cele alternative, pe care le consideră adecvate realizării standardelor educaţionale de stat;”. Din păcate aceste mențiuni nu au contat pentru cei din cadrul „Ministerului Adevărului”.

Ținem să subliniem că aceasta decizie încalcă dreptul părinților de a alege ce să studieze proprii copii – Art.35 din Constituția R.M. „(9) Dreptul prioritar de a alege sfera de instruire a copiilor revine părinţilor.” așadar decizia de față încalcă dreptul părinților de a alege sfera de instruire a copiilor. În acest sens remarcăm că părinții au dat consimțământul pentru utilizarea acestui manual, fapt menționat de instituția de învățământ: „ în cadrul instituției de învățământ se utilizează acest auxiliar care corespunde întru totul curriculumului la disciplină. Cadrele didactice sunt libere să implementeze acest auxiliar ținând cont de prevederile art. 134 din Codul educației. Totodată, conform practicii instituției de învățământ toate auxiliarele se discută cu părinții. S-a întocmit un proces-verbal în care se confirmă sub semnătură acordul părinților de utilizarea acestui auxiliar.” Cu discriminarea părinților ce facem?

Consiliul răspunde: „chiar dacă conținutul materialului a fost acceptat de unii părinți (nu de unii, dar de toți cei prezenți la ședința cu părinții), instituțiile de învățământ trebuie să fie imparțiale și să nu admită sub nici o formă influențarea religioasă a copiilor în procesul educațional” – altfel spus nu contează ce vrei tu ca părinte să învețe copilul tău, școala este singura care are dreptul să decidă. 

În continuare și mai interesant: „Consiliul este de opinia că părinții ar trebuie să se ocupe de educația religioasă a copiilor în afara programului educațional, având libertatea de a-și manifesta convingerile religioase.” Așadar Ministerul Adevărului își intră în drepturi și își expune părerea lui, care este superioară opțiunii părinților și Art.35 din Constituția R.M.

Închei pledoaria în apărarea normalității cu un comentariu al unui profesor sau părinte: „Suntem o țară creștin-ortodoxă și suntem mulți. Și la urma urmei minoritatea se supune majorității. Și nu cred că așa valori ca credința, milostenia, bunătatea, respectul, onestitatea și altele sunt dăunătoare…” Parafrazând afirmația lui George Orwell voi conchide că în cazul Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității „Adevărul înseamnă Minciună”. 

https://diez.md/2019/09/09/foto-un-grup-de-activisti-depus-o-petitie-impotriva-propagandei-religioase-dintr-un-manual-scolar/

https://stiri.md/article/social/copiii-din-clasa-intai-invata-despre-dumnezeu-mai-multi-activisti-deranjati

http://egalitate.md/news-and-information/educatia-moral-spirituala-suport-auxiliar-cu-continut-discriminatoriu-unele-licee-din-capitala/