Cuvantul Părintelui Sofian Boghiu la Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan

Frati crestini, astazi am sarbatorit pe Sfantul Ioan Evanghelistul, apostolul dragostei crestine. O sa va spun ceva despre viata lui si despre Evanghelia a patra, scrisa de el.

[…] Sfantul Ioan, cum stiti, este apostolul iubit al Mantuitorului Hristos. Cel mai tanar dintre apostoli, cel mai curat, feciorelnicul Ioan, cel mai atasat de Mantuitorul Hristos de la inceput. Impreuna cu fratele sau Iacov, fiii lui Zebedeu, sunt printre primii patru apostoli: Simon-Petru si Andrei, Iacov si Ioan, sunt cei patru apostoli de la inceputul activitatii Mantuitorului Hristos. Mai erau si altii chemati mai tarziu. Sfantul Ioan Il urmeaza pe Iisus toata viata Lui evanghelica.

Este ales el si fratele sau Iacov si Petru — un grup de tainici ai Mantuitorului Hristos care Il urmeaza pe Iisus in momente foarte intime si inalte. Asa de pilda, pe Tabor, cand Iisus Se schimba la Fata, apostolii ceilalti raman la jumatatea muntelui Taborului, in vale, iar Petru, Iacov si Ioan sunt luati de Iisus sus pe munte. Iisus Se schimba la fata, hainele Lui devenind albe, mai albe decat lumina, fata Lui stralucea ca soarele si apostolii erau uimiti in preajma Lui, incat se simteau foarte bine. Şi Petru, in acest moment, a spus cuvintele pe care le stiti din Evanghelie: „Doamne, cat de bine ne este noua sa fim aici. Porunceste sa facem trei colibe, una Ţie, una lui Moise si Ilie” – care erau alaturi de Iisus, aparuti din locasurile ceresti. Nu se mai gandea la el. Deci in acest moment in care s-a deschis un fragment din Imparatia lui Dumnezeu, in acest moment prea sfant, cei trei apostoli, Ioan, Iacov, fratele sau si Petru erau in preajma lui Iisus.

Un moment greu pentru Iisus era Ghetsimani. La rugaciunea din Ghetsimani, apostolii au ramas la poarta gradinii Ghetsimani, iar acesti trei au fost aproape de Iisus, incat Il vedeau cum Se ruga, cum Ii curgeau picaturi de sange amestecate cu sudoare pe fata Lui, in chinurile cumplite pe care le vedea inaintea ochilor Sai si acel pahar al durerii. Ioan era printre cei trei apropiati ai lui Iisus.

Apoi, in momentul cel mai greu al lui Iisus, cand este arestat in fata gradinii din Ghetsimani, apostolii Il parasesc, s-au speriat si au plecat. Singur Ioan, apostolul Ioan urmeaza pe Iisus pana in sala procesului si este atent si ia parte la tot ce s-a intamplat acolo, unde Iisus a fost si palmuit si insultat si dupa aceea tarat legat de la o casa la alta, de la Ana la Caiafa, dupa aceea la Irod, la Pilat. Şi de acolo, vineri dimineata, in Vinerea Patimilor, sfantul Ioan urmeaza pe Iisus pana pe Golgota. Acolo furia groaznica a dusmanilor lui Iisus i-a ingrozit pe toti, insa Ioan statea tremurand si plangand la crucea lui Iisus impreuna cu Maica lui Iisus, sfanta Fecioara Maria. De pe cruce Iisus murind i-a spus ucenicului: „Iata mama ta”, pe Maica Domnului si ei: „Iata fiul tau”. Şi de atunci ucenicul a luat pe Maica Domnului intru ale sale, a avut grija de ea.

Dupa aceste momente dramatice din viata lui Iisus si a apostolilor, dupa Inviere, sfantul Ioan este cel dintai dintre barbati la mormantul lui Iisus, martor al invierii Sale. E martor cand Se arata Iisus undeva in Galileea, pe malul marii Ghenizaretului, intr-o dimineata. Şi apostolii nu-L cunosc, desi Iisus a aparut pe malul marii. Iisus dupa Inviere avea ceva schimbat in faptura Lui dumnezeiasca. Şi acest apostol, cu ochii lui curati, [prin] sfintenia vietii lui, Il vede pe Iisus ca era El si spune: „Domnul este!“. Deci ochii curati vad pe Iisus inviat. El era unul dintre acestia.

Dupa aceea, sfantul Ioan impreuna cu Petru si cu alti apostoli iau parte la tot ce s-a intamplat dupa pogorarea Duhului Sfant si dupa uciderea fratelui sau Iacov — a fost taiat din ordinul lui Irod in Ierusalim — dupa uciderea sfantului Ştefan, intaiul mucenic, sfantul Ioan si alti apostoli pleaca din Ţara Sfanta, pentru ca acolo era mare prigoana impotriva apostolilor. Şi impreuna cu Maica Domnului, pleaca in Efes, in Asia Mica, Turcia de astazi. Stau acolo in Efes vreo cincisprezece ani, apoi se intoarce la Ierusalim la adormirea Maicii Domnului, din nou se intoarce in Efes, devine condu­catorul Asiei Mici si este exilat in insula Patmos din Marea Egee. Acolo sta vreo sapte ani, acolo are vedenia in care scrie Apocalipsul, o pagina a sfarsitului lumii. Şi se intoarce inapoi in timpul lui Nerva, se intoarce inapoi in Asia Mica la Efes si acolo moare. A avut o activitate foarte rodnica in aceasta vreme in Asia Mica. Langa Efes, pe un deal stancos, este o casa numita si astazi Biserica Maicii Domnului. Acolo au stat ucenicul iubit si Maica Sfanta, cat au stat impreuna la Efes. Şi acum este biserica crestina, in cinstea Maicii Domnului; e stapanire turceasca, insa e vestit acest locas al sfintei Fecioare. In Efes e si azi mormantul sfantului Ioan Evanghelistul.

Evanghelia sfantului Ioan e scrisa in urma celorlalte trei Evanghelii. Primele trei Evanghelii se numesc Evanghelii sinoptice, adica asemanatoare, privite in graba par asemanatoare. Şi intr-adevar, celelalte trei Evanghelii privesc viata trupeasca a Mantuitorului mai mult, viata Lui omeneasca. Pe cand Evanghelia sfantului Ioan priveste mai mult dumnezeirea. Celelalte Evanghelii sunt scrise pana la anul 63, sfantul Matei scrie pe la 43, sfantul Marcu la 62 si Luca in anul 63 scrie Evanghelia sa. Iar sfantul Ioan o scrie catre sfarsitul veacului I, pe la anul 96, catre anul 100, in timpul lui Traian care a cucerit Dacia.

In aceasta vreme in Asia Mica si in cealalta parte a lumii crestine se intrebau foarte multi de Iisus Hristos. Cum a fost aceasta faptura, acest Dumnezeu intrupat care a atras asa de multa lume asupra Lui — vroiau sa stie cat mai mult despre El. Şi atunci, cei care il cunosteau pe sfantul Ioan din Asia Mica — si il cunostea toata Asia — l-au rugat sa scrie el un cuvant, ca ucenic iubit al Lui, care la Cina de Taina s-a rezemat pe pieptul lui Iisus Hristos si a intrebat cine e cel care Il va vinde pe Iisus. Şi l-au rugat foarte multi pe sfantul Ioan, batranul Ioan care avea aproape 100 de ani, sa scrie Evanghelia aceasta, ultima Evanghelie. Şi sfantul Ioan cu greu, insa a primit sa scrie si a poruncit post in toata biserica Asiei Mici; posteau si ierarhii, pana la ultimul copil, un post aspru si o rugaciune. Şi sfantul Ioan care avea mintea limpede, din tineretea lui isi imprimase in mintea lui si in inima lui tot ce-a invatat Iisus, tot ce-a facut Iisus, a inceput sa scrie si a scris Evanghelia aceasta, numita Evanghelia a patra, in ordinea in care sunt in Sfanta Scriptura: Matei, Marcu, Luca si Ioan.

Matei incepe Evanghelia cu spita neamului lui Iisus Hristos, neamul Sau incepand de la Avraam. Marcu intra direct in subiect (…) cu Inaintemergatorul. Iar sfantul Luca priveste ca un personaj de istorie, lisus e incadrat isi istoria lumii de atunci. Cine era la Roma (era Augustus), cine era in Siria (Quirinius), cine era in Palestina la nasterea Lui si la moartea Sa in timpul lui Tiberiu. Incadrat in istoria timpului. Apoi sfantul Luca urmeaza cronologic viata lui Iisus. Şi sfantul Luca mai are o caracteristica, fiind un om studios si cerand amanunte in legatura cu viata lui Iisus: are multe detalii din viata Maicii Domnului, numai acolo e Buna Vestire, la sfantul Luca, numai acolo este venirea lui Iisus, copilul de doisprezece ani, cum invatase in Templul din Ierusalim. Şi alte amanunte la sfantul Luca, insa privit totul omeneste si istoric.

Sfantul Ioan Evanghelistul incepe Evanghelia, cum stiti, altfel. O incepe de la inceputurile existentei, adica din vesnicie, de atunci incepe viata lui Iisus. Pentru ca Iisus era om, cu trup omenesc din sfanta Fecioara Maria, inainte de aceasta insa El era Fiul lui Dumnezeu, nascut din veci din Tatal. De aceea in ziua de Pasti auziti citindu-se aceste cuvinte din prologul sfantului Ioan: „La inceput era Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul (…), prin El toate s-au facut si nimic din ce s-a facut, fara de El nu s-a facut”. Şi celelalte cuvinte. Deci incepand istoria vietii lui Iisus din vesnicie. Şi dupa aceea, de-a lungul sfintei Evanghelii, sfantul Ioan urmareste sa arate dumnezeirea Mantuitorului Hristos. La nimeni din ceilalti trei evanghelisti nu-i asa de mult accentuat acest gand, aceasta intentie a sfantului Ioan. Numai aici gasim aceste cuvinte: „Eu si Tatal una suntem“; „Cine M-a vazut pe Mine L-a vazut pe Tatal Meu“; „Eu sunt inainte de a fi lumea“, spune Iisus, „inainte de a fi Avraam“; „Eu nu sunt din lumea aceasta“4. Ceea ce nu spun ceilalti evanghelisti despre Iisus. Şi asa continua toata Evanghelia sa.

Isi aduce aminte si remarca in Evanghelia sa cateva fapte foarte importante care au scapat celorlalti trei evanghelisti. Anume, minunea de la Cana Galileei, prima minune, spune sfantul Ioan (…). Apoi, in Ţara Sfanta, in jurul Ierusalimului si in Ierusalim si in Betania face Iisus Hristos trei minuni mari. Vindeca un slabanog de 38 de ani de la Betesda si, scandal mare, toti se tulbura si vor sa-L ucida pe Iisus. Vindeca un orb din nastere, langa Ierusalim, si inviaza pe Lazar, mort de patru zile, intrat in putrefactie. Trei minuni pe care le descrie sfantul Ioan cu foarte multe amanunte — aceste minuni care au scapat celor trei evanghelisti, nu le amintesc deloc.

Apoi (…) sunt cateva cuvantari mari, de pilda in capitolul VI de la Ioan, este vorba despre sfanta Impartasanie. Dupa ce Iisus inmulteste painile undeva aproape de Capernaum, cand il cauta poporul sa-L mai asculte: „Unde ai fost, Doamne?” Şi Iisus le spune: „Nu Ma cautati pentru ca vreti sa Ma ascultati pe Mine, ci pentru ca v-am saturat cu paine, mai vreti sa va mai fac niste daruri din acestea“. Şi atunci Iisus le vorbeste despre painea cea vesnica. Tot capitolul VI din sfantul Ioan de-l veti citi, veti vedea ca e vorba de sfanta Impartasanie, in comparatie cu mana din pustie care era o prevestire, un anunt al sfintei Impartasanii. Dar spune Iisus: „Parintii vostri au mancat mana si au murit, insa cine mananca aceasta paine pe care o dau Eu, si Eu sunt aceasta paine a vietii, nu va muri niciodata, va fi viu in veac.” Deci la inceputul Evangheliei sale pune accent pe sfanta Impartasanie. Şi numai la sfantul Ioan sunt cele mai multe [pericope] in care se vorbeste despre Inviere. Invierea, nu a Lui, ci invierea sufleteasca a oamenilor si invierea mortilor. Şi, in sfarsit, amanunte in legatura cu aratarile de dupa Inviere, cele mal puternice sunt la sfantul Ioan Evanghelistul.

Frati crestini, se poate spune foarte mult despre sfantul Ioan, de Evanghelia sa, insa v-as ruga si v-as recomanda cu toata inima sa puneti mana pe Evanghelia aceasta a lui si incet-incet…, cu ragaz…, sa o cititi. Ce v-am spus eu nu e aproape nimic; citind-o insa, veti ramane fixati pe textul lui, pentru ca scrie de la el niste lucruri, a fost martor la lucrarea lui Iisus Hristos si ce-i pornit de la inima, la inima merge.

Veti vedea, de pilda, la descrierea vindecarii orbului din nastere, cata incapatanare, cata rea vointa era la dusmanii lui Iisus. Pe bietul orb, care a fost orb si acum vedea, de doua-trei ori il cheama si-l intreaba: „ Nu cumva tu ai vazut dinainte?” Şi orbul le spune: „V-am spus cum m-a vindecat. A luat tina, a pus pe ochii mei, m-am dus, m-am spalat si acum vad. Vreti si voi sa deveniti ucenicii Lui?” Ii ia bietul orb asa, in batjocura. Insa cheama pe parintii orbului: „E fiul vostru? A fost orb? Cum vede acum?” – „intrebati-l pe el!” Asa incat [sunt] niste amanunte din acestea, in care se vede toata ura dusmanilor lui Iisus impotriva Sa.

Pe de alta parte, in aceasta Evanghelie sunt foarte multi prieteni ai lui Iisus Hristos si foarte apropiati de El, cum e Lazar din Betania pe care-l inviaza, cele doua surori, Marta si Maria, cum sunt Nicodim si Iosif din Arimateea si alti prieteni care se apropie de Iisus cu foarte multa dragoste. Nu-L uita nici dupa moartea Lui trupeasca. Dar aceste lucruri, inca o data, le veti citi si va veti hrani cu ele, daca veti pleca inima si privirea catre aceste pagini din sfanta Evanghelie de la sfantul Ioan.

Vreau sa va [mai] spun ca sfantul Ioan, pe langa aceasta Evanghelie care are 21 de capitole, are Apocalipsul care e ultima carte din Noul Testament. Este singura carte profetica, prin care sfantul Ioan deschide o usa larga Cerului, in care se vede ce va fi la sfarsitul istoriei, la sfarsitul lumii. Şi are inca trei epistole, prima e mai lunga, celelalte doua sunt foarte scurte. Şi ca incheiere o sa va citesc din Epistola intai a sfantului Ioan doua-trei versete:

„Dumnezeu este iubire, cel ce ramane in iubire, ramane in Dumnezeu si Dumnezeu ramane in el.”

„Fiii mei, sa nu ne iubim numai cu vorba, numai din gura, ci cu fapta si cu adevarul, in aceasta vom cunoaste ca suntem din adevar si in fata lui Dumnezeu vom afla odihna inimilor noastre…“5

1 Ioan 7,14-30.

2 După Ioan 7,16.

3 Luca 4,18; Isaia 61,1.

4 Ioan 10,30; 14,9; după 8,58; respectiv 8,23.

5 1 Ioan 4,16 şi 1 Ioan 3,18-19.

(din: Parintele SOFIAN, Editura Bizantina, 2007, Bucuresti)