Doamne, în orice zi Te voi chema, degrabă mă auzi

PSALMUL 101

Rugăciunea unui sărac mâhnit, care-și îndreptează înaintea Domnului ruga sa.

Doamne, auzi rugăciunea mea, și strigarea mea la Tine să ajungă.
Să nu întorci fața Ta de la mine; în orice zi mă necăjesc, pleacă spre mine urechea Ta.
În orice zi Te voi chema, degrab auzi-mă.
Că s-au stins ca fumul zilele mele și oasele mele ca uscăciunea s-au făcut.
Rănită este inima mea și s-a uscat ca iarba; că am uitat să-mi mănânc pâinea mea.
De glasul suspinului meu, osul meu s-a lipit de carnea mea.
Asemănatu-m-am cu pelicanul din pustie, ajuns-am ca bufnița din dărâmături.
Privegheat-am și am ajuns ca o pasăre singuratică pe acoperiș.
Toată ziua m-au ocărât vrăjmașii mei și cei ce mă lăudau, împotriva mea se jurau.
Că cenușă am mâncat în loc de pâine, și băutura mea cu plângere am amestecat-o,
Din pricina urgiei Tale și a mâniei Tale; ca, ridicându-mă eu, m-ai surpat.
Zilele mele ca umbra s-au plecat și eu ca iarba m-am uscat.
Iar Tu, Doamne, în veac rămâi și pomenirea Ta din neam în neam.
Sculându-Te, vei milui Sionul, că vremea este să-l miluiești pe el, că a venit vremea.
Că au iubit robii Tăi pietrele lui și de țărâna lui le va fi milă.
Și se vor teme neamurile de numele Domnului și toți împărații pământului de slava Ta.
Că va zidi Domnul Sionul și se va arăta întru slava Sa.
Căutat-a spre rugăciunea celor smeriți și n-a disprețuit cererea lor.
Să se scrie aceasta pentru neamul ce va să vină și poporul ce se zidește, va lăuda pe Domnul;
Că a privit din înălțimea cea sfântă a Lui, Domnul din cer pe pământ a privit.
Ca să audă suspinul celor ferecați, să dezlege pe fiii celor omorâți.
Să vestească în Sion numele Domnului și lauda Lui în Ierusalim.
Când se vor aduna popoarele împreună, și împărățiile, ca să slujească Domnului.
Zis-am către Dumnezeu în calea tăriei Lui: Vestește-mi puținătatea zilelor mele.
Nu mă lua la jumătatea zilelor mele, că anii Tăi, Doamne, sunt din neam în neam.
Dintru început Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat, și lucrul mâinilor Tale sunt cerurile.
Acelea vor pieri, iar Tu vei rămâne și toți ca o haină se vor învechi și ca un veșmânt îi vei schimba și se vor schimba.
Dar Tu același ești și anii Tăi nu se vor împuțina.
Fiii robilor Tăi vor locui pământul lor și seminția lor în veac va propăși.