„Nimica sunt, nimica pot, nimica am”. Patru ani de la plecarea la Domnul a Părintelui Proclu

„Nimica sunt, nimica pot, nimica am”, erau cuvintele rostite adesea de Părintele Proclu, de la a cărui plecare la Domnul s-au împlinit patru ani.

I le-ar fi spus un înger unui bătrân ca rețetă pentru mântuire, arată pustnicul în lucrarea „Lupta pentru smerenie şi pocăinţă”.

Părintele a îmbrățișat viața monahală la vârsta de 12 ani și considera smerenia cea mai mare virtute.

„Și aceste cuvinte, tot un cuvânt sunt: smerenia. Și cine se smerește, caută să fugă de tulburări… În viața de obște, de tulburări nu poți fugi; numai atâta: să ții gura închisă, să zici «Doamne Iisuse», și să răspunzi numai strictul necesar; cât este nevoie”.

Fiind căutat tot timpul de numeroși oameni pentru sfaturi duhovnicești, celor mai mulți Părintele Proclu le spunea: „Aţi venit la un moş prost de cap, fără carte, la păcătosul pământului! Viaţa mea e un deal şi-o vale, nimic folositor”.

Despre Părintele Proclu a scris pentru Basilica.ro unul dintre ucenicii săi, Pr. Răzvan Ionescu. El l-a numit „un ascet angajat în Hristos”. Vezi textul integral.

Părintele Proclu (Gheorghe Nicău) s-a născut pe data de 13 noiembrie 1928, în satul Mitocu Bălan, județul Neamț. El a intrat în obştea Mănăstirii Sihăstria Neamț la vârsta de 12 ani,.

În  anul 1949 a fost trimis, împreună cu alți viețuitori ai Sihăstriei, la Mănăstirea Slatina, pentru revigorarea vieții monahale. De acolo a fost alungat de comuniști, în urma decretului din 1959. Cu binecuvântarea Părintelui Cleopa Ilie, Părintele Proclu s-a retras în satul natal, Mitocu Bălan, unde a viețuit într-o chilie la poalele pădurii.

A trecut la cele veşnice în 28 ianuarie 2017 și a fost înmormântat la Sihăstria Putnei.

Trăirea pustnicului este descrisă și în cele două volume intitulate „File de pateric – Părintele Proclu” lansate de Mănăstirea Sihăstria Putnei.

Foto credit: Cuvântul Ortodox

Sursa: https://basilica.ro/