Despre protestul enoriașilor şi „corectitudinea” presei

Dimineaţa zilei de 11 octombrie, în care a avut loc protestul unor enoriași ortodocși mi-a amintit romanul „1984” a lui George Orwell. S-ar părea că nu trăim într-o societate totalitară, însă în foarte multe cazuri mass-media se comportă asemenea unui „Big Brother”.

Făcând abstracție de chestiunile religioase şi bisericești, să vedem, ce s-a întâmplat de fapt. Un grup de cetățeni, revoltați de faptul că Parlamentul fără niciun fel de consultaţii cu societatea civilă, elimină un articol care are menirea să apere copiii de efecte nocive din spaţiul informaţional. Ei blochează intrarea în legislativ, iar măsura lor este perfect proporțională cu ilegalitatea celor de la putere.

Ce face mass-media? Cere opinia „reprezentanţilor societăţii civile”, exclusiv a celor care cunoscuţi prin prejudicăţile ostile faţă de grupul social dat. Unul din „analişti” explică publicului că, „în principiu”, grupul social dat nu are dreptul să-şi exprime vreo opinie şi nici să protesteze, altul fără niciun fel de argumente califică acţiunea drept o „comandă politică”, iar grupul dat drept „duşmani ai poporului”. Acelaşi fraze, etichetări sunt repetate în continuu, fără niciun fel de acoperire, fără niciun fel de argumente, fără niciun fel de cercetare, de parcă şi-ar propune să inducă publicul în hipnoz pentru „5 minute de ură”. În continuare, instituţia media dată prezintă protestatarii drept monştri, care au îndrăznit să tulbure linişte guvernanţilor, iar acţiunile violente ale forţelor de ordine drept „o acţiune perfect legală” şi justificată. Desigur, împotriva celor asupra căra postul TV a pronunţat sentinţa definitivă, este permis orice, inclusiv şi violenţa fizică.

Niciunui reprezentat al celor care a organizat protestul nu se oferă dreptul la replică, iar publicului nu aude niciun fel de explicaţii şi revendicări, creindu-se senzaţia că tot ce se întâmplă e atât de absurd şi ilogic, încât doar Măria Sa prezentatorul de la TV şi „experţii” sunt cei care pot face „ordine”.

Repet, dacă facem abstracţie de credinţa şi opiniile celor care au protestat, modul în care a fost prezentată acţiunea din dimineaţa de 11 octombrie, pare a fi un exemplu prost de prestaţie jurnalistică incorectă cu iz totalitarist, care nu face cinste unei instituţii media pretins „echidistantă”. Noi putem să fim sau să nu fim de acord cu poziţia unui grup de protestatari, însă cel mai important este să respectăm corectitudinea,  onestitatea şi omenia.