Episcopul de Orehovo-Zuevo Panteleimon: „Slaba credință” nu amenință Ortodoxia

Despre atitudinea Bisericii Ortodoxe Ruse față de credincioșii fără religie a relatat într-un scurt interviu pentru publicația „Ogonioc” președintele Departamentului Sinodal pentru caritatea bisericească și slujirea socială episcopul de Orehovo-Zuevo Panteleimon.

– În ultimul timp tot mai mulți cetățeni ruși se declară credincioși, dar nu specifică apartența lor la o anumită confesiune. Cum credeți, de ce așa-zisa „slaba credință” este astăzi atât de răspândită?

– Știți, unul din ierarhii ruși a zis odată: „va veni o vreme, când vor fi atâtea credințe, câte capete”. „Slaba credință” de astăzi este credința unei minți sărace, samovolnice, care vrea să afirme o oarecare reprezentare proprie despre Dumnezeu și despre Biserică. Spre completarea „slabei credințe” la noi astăzi se propagă o limbă săracă, când oamenii nu se hrănesc din moștenirea lingvistică, ci se limitează la vocabularul Elocichăi Canibala (personaj al unui roman satiric de Ilf și Petrov, care avea un vocabular din 30 de cuvinte). În plus, noi astăzi avem o moralitate săracă și o artă săracă. În locul muzicii mărețe vine o muzică cu un singur ritm. E o sărăcire a omului în cel mai rău sens al cuvântului. Există și o sărăcire în sensul bun, când omul conștientizează insuficiența lui spirituală și caută adevărul, dar există situații când omul consideră sărăcia sa duhovnicească drept adevăr. Desigur, în Rusia aceasta este o consecință a groaznicului secol XX, când oamenii au fost rupți cu forța de credință, cultura înalta și alte adevăruri înalte, cu care a trait poporul rus aproape o mie de ani. Mi se pare că aici se ascunde motivul răspândirii „credinței slabe”.

– Spuneți-ne, dar 25 % din ruși care se consideră credincioși fără religie pot reprezenta o amenințare oarecare pentru Ortodoxie și celelalte confesiuni tradiționale?

– Pentru credința ortodoxă adevărată nici o altă credință nu poate reprezenta o aminințare. Nu sunt o amenințare nici aceste 25 %, care nu au dobândit o credință adevărată, ei sunt oameni nefericiți. Ne este foarte milă de ei, dar, Slavă Domnului, ei deseori ajung la credința adevărată, dacă se debarasează de egocentrism. Uneori omul încearcă să inventeze bicicleta, să înceapă într-un fel a trăi de la zero. Încă la începutul sec. XX apăruse ideea de a-l arunca pe Pușkhin, Dostoevski și Tolstoi din corabia contemporaneității. Despre aceasta vorbea un poet talentat, dar el spunea o nerozie copilărească. Oamenii deseori depășesc această prostie și vin la Dumnezeu. Personal sunt foarte bucuros de astfel de oameni, dacă sărăca credinței lor nu este legată de încăpățînare, dacă ei îl caută pe Dumnezeu și vor să cunoască adevărul. Atunci ei devin credincioși remarcabili și profunzi.

– Explicați, vă rog, Biserica Ortodoxă are o politică specială pentru astfel de credincioși. Cum se cuvine să ne comportăm față de ei? 

– Nu există o poticică bine definită, dar există o tradiție general acceptată: pe fiecare om care vine la biserică, care este departe de Dumnezeu și de cunoașterea adevărului, Biserica îl primește cu bucurie și dragoste ca pe un prunc în cele duhovnicești. Și,desigur, de dânsul se îngrijesc și i se oferă mai mult timp, decât unui om matur. Astfel de oameni pot găsi în Biserică dragoste și grijă, cu ei se comportă cu multă răbdare. Eu însumi am trecut această cale, eu însumi am avut această „credință slabă”. Pentru ca să pornesc pe calea duhovnicească adevărată, am avut nevoie de foarte multe eforturi și am fost nevoit la propiu să trec prin suferințe pentru tot ceea ce știu acum. Deci, pe un „slab credincios” noi suntem dispuși nu doar să-l întâlnim cu bucurie, dar să-l ajutăm să străbată calea cunoașterii. E o calea dificilă, dar în cele din urmă ea duce la bogăție. Nu e vorba de bogăție exterioară, desigur, care strigă despre sine de pe copertele revistelor sclipitoare, ci despre bogăția interioară, care dăruiește bucuria unei vieți împlinite.

A discutat S. Melinikov

Sursa: http://www.patriarchia.ru/