Eu, tu, el, ea, sau Care este pericolul „egalității de gen”

Cu puțin timp în urmă, ministrul educației din Ucraina, domnul Șkarlet, a anunțat că manualele școlare vor fi rescrise după principiul egalității de gen. Probabil în educația noastră nu există alte probleme, dacă Ministerul Educației rescrie manuale peste fiecare doi ani: revoluția demnității – rescriem, tomosul BOaU – rescriem. Acum am ajuns la egalitatea de gen.

Ce este aceasta: o altă încercare de a egala ceea ce nu poate fi egalat, sub masca umanismului, toleranței și respectului? Sau poate este vorba despre pregătirea terenului pentru niște schimbări globale la nivelul conștiinței sociale? Să încercăm să analizăm toate acestea din punctul de vedere teologic și al bunului simț.

Toleranța față de persoanele LGBT, justiția pentru minori, feminismul, mișcarea răsturnată împotriva violenței în familie, egalitatea de gen – toate acestea sunt fructe din aceeași grădină și înțelegem de unde cresc picioarele. Este dificil de confundat acest stil: o prezentare frumoasă, convențional discretă, care are un scop bun, și ca rezultat – legitimarea ideii la nivel de stat. Conform legilor comerțului, de regulă, se încearcă camuflarea defectelor conținutului într-o învelitoare frumoasă și se face publicitate doar pentru ceea ce se vinde prost. Nu este dificil să observăm cât de planificat, sistematic și, cel mai important, sistemic se încearcă să ni se impună anumite idei care sunt în contradicție netă cu bunul simț și cu siguranță nu au nimic de-a face cu Evanghelia.

Dar fereastra lui Overton funcționează! Cu 20 de ani în urmă, păreau absolut imposibile evenimentele care au avut loc și continuă să se producă în țările „dezvoltate” și în întreaga lume Iată câteva dintre ele:

– „transsexualismul” și „inconsecvența de gen în copilărie” sunt excluse de pe lista tulburărilor mentale în clasificarea internațională a bolilor conform Organizației Mondiale a Sănătății;

– în mai multe țări au fost aduse modificări la documentele oficiale, ținându-se cont de neutralitatea de gen;

– într-o serie de țări au fost introduse noi reguli de corespondență, acum comunicarea dintre părți poate fi realizată în exclusivitate ținându-se cont de principiul neutralității de gen;

– apariția pe scară largă a noilor programe și discipline în școli în domeniul educației de gen;

– în unele țări au fost adoptate legi, potrivit cărora conceptul de familie ca uniune a bărbatului și femeii este înlocuit de uniunea a două persoane, iar tatăl și mama sunt înlocuiți cu „părintele 1” și „părintele 2”;

– pe toată planeta funcționează activ programe privind schimbarea genului finanțate din bugetul de stat.

Constatăm că toate treptele de la „de neconceput” până la „legitim” au fost deja depășite în Europa și Statele Unite, acum ele pot fi implimentate și în țările „care rămân în urmă”. Avem vreo alegere, cum să ne protejăm copiii de la un astfel de „ajutor”? Din păcate nu am fost întrebați și totul s-a decis pentru noi. Ce sa facem? Cel puțin, să înțelegem și să pătrundem în profunzimea problemei: a fi conștient înseamnă a fi înarmat și, în măsura puterii și capacității de înțelegere, să explicăm acest lucru copiilor. Și pentru a fi pregătiți pentru astfel de conversații și, în general, pentru a înfrunta acest diavol, să aruncăm o privire mai atentă asupra esenței problemei.

Înainte de a analiza ideile care ne sunt impuse din punctul de vedere al teologiei, să le examinăm mai întâi din punctul de vedere al bunului simț.

Manipulare și viclenie

Răspunderea penală în țara noastră începe de la vârsta de 14-16 ani, tinerii cu vârsta de 18 ani primesc dreptul la vot. Țigările și alcoolul din magazine, din nou, nu se vând persoanelor cu vârsta sub 18 ani. Atunci de ce copiilor noștri li se propune să decidă cine sunt, băiat sau fată, deja în școala primară? Atunci când copilul trece prin pubertate și nu este încă pe deplin format ca bărbat sau femeie nici fiziologic, nici psihologic, li se propune deja să ia în mod independent decizia fatală de a-și schimba sexul. „Fiți calmi”, ne vor obiecta. „Vă propunem doar să cugetați că a fi diferit nu este rău, chiar bine, astfel încât copilul să se poată realiza pe deplin în conformitate cu auto-identificarea sa internă”.

Despre ce fel de autoidentificare internă putem vorbi la o asemenea vârstă, când o persoană mică încă nu are cea mai mică experiență sau cunoștințe suficiente despre el însuși și despre lume, când în corpul copilului apar schimbări hormonale și emoțiile sunt copleșitoare? Despre ce fel de decizie echilibrată, deliberată și rațională, care îi va schimba radical restul vieții, putem vorbi?

Apogeul educației de gen este corecția hormonală chimică și operația de schimbare a genului. Dar în broșurile colorate despre beneficiile și frumusețea alegerii libere a identității de gen, nu există niciun cuvânt care să spună că după o astfel de „corectare”, omul devine cel mai adesea steril și nu mai poate deveni tată sau mamă. Chiar și acest caz, se vor găși suporteri: ne vor lumina și ne vor spune despre toate farmecele subculturii ultra-progresiste și mega-confortabile „Childfree”.

De fapt, printre altele, însăși ideea schimbării sexului este absolut asocială și duce la dispariția completă a umanității. Dar dintr-un anumit motiv, niciun apărător al drepturilor omului nu strigă la toate colțurile despre genocid sau despre crimă împotriva umanității.

Dar acest drept îndoielnic este acordat acum copiilor din ce în ce mai des, s-ar putea chiar spune le este impus. Rezultatele unor astfel de decizii tragice ni se demonstrează, dar cu modestie, păstrând tăcerea despre cei care, după ce s-au maturizat, au înțeles oroarea faptului întâmplat. În acest sens, procesul Keira Bell poate fi numit un precedent demonstrativ și într-o anumită măsură consolator.

Keira Bell, care a trecut printr-o tranziție trans în adolescență, a renunțat mai apoi la transness și a revenit la câmpul său biologic, a câștigat procesul în instanță împotriva clinicilor de identitate de gen din Tavistock și Portman. Clinicile Tavistock și Portman practică organizarea și sprijinul tranzițiilor transgender în copilărie și sunt susținute în această activitate la toate nivelurile.

Cine știe câți oameni, ale căror vieți au fost mutilate de activitățile unor astfel de clinici, preferă să păstreze tăcerea, fără să îndrăznească să dezvăluie lumii trupurile și sufletele mutilate și fără să aibă puterea de a recunoaște că decizia luată în copilărie a fost o greșeală? Dar Keira Bell nu este așa. Keira a decis să-și facă publică povestea tristă și să dea în judecată clinicile care desfigurează copiii.

În acest caz concret, bunul simț a câștigat. Fie cu întârziere, dar tânăra s-a întors la chipul său dat de Dumnezeu. Mai mult, ea a avut curajul să anunțe lumea despre decizia sa. A mers la tribunal și a câștigat în instanță, ceea ce a creat un precedent inspirator și a salvat o mulțime de copii și adolescenți.

Creația perfectă a Creatorului Perfect

Dacă privim această rușine, în sensul direct al cuvântului, din punct de vedere teologic, aici totul este simplu. La fel cum lutul nu poate înțelege un olar și un ulcior nu îi spune că l-a creat incorect, tot așa o persoană nu poate înțelege Creatorul și nu are dreptul să spună că El s-a înșelat când l-a creat. Dar totuși problema genului poate fi pusă astfel: dacă Dumnezeu este Creatorul perfect, și creația sa, Adam, trebuie să fie perfectă și autosuficientă, de ce atunci Dumnezeu a creat-o pe Eva? Sfinții Părinți au explicații diferite pentru acest lucru: Adam – Eva – copilul lor este un prototip al lui Dumnezeu în Sfînta Treime, Eva a fost creată înainte de cădere, ca după aceasta Eva să devină ajutorul lui Adam în păstrarea neamului uman prin nașterea de prunci.

În contextul nostru, răspunsul Sfântului Maxim Mărturisitorul, care spune că Adam a fost într-adevăr o creație perfectă și autosuficientă, și Eva, care are o structură spirituală diferită de cea a lui Adam, a fost creată pentru ca Adam și Eva să se perfecționeze în dragoste, prin dragoste pentru contrariu. Prin urmare, dorința de a schimba sexul nu este altceva decât o încercare de a ne îndoi de Înțelepciunea lui Dumnezeu și de Bunătatea Sa în raport cu noi, oamenii și apoi – o dușmănie împotriva lui Dumnezeu, dorința de a corecta „greșeala” Sa. În același timp, nici măcar nu se admite ideea că poate eu am și greșit în percepția genului meu și a autoidentificării mele.

O, într-adevăr este viclenia vicleniilor, când în centrul societății în locul lui Dumnezeu ei nu pun umanismul, adică omul cu plăcerile sale, dar vor să-l facă pe om Dumnezeu și creatorul său propriu.

Este totodată posibil să se facă o paralelă cu sectarismul, a cărui trăsătură caracteristică este crearea unei limbi noi, adică inventarea unor cuvinte noi caracteristice unei anumite secte sau subculturi pentru a pătrunde în conștiința umană la nivel lingvistic și pentru a se instala acolo. Cât de subtile sunt aceste cuvinte „plăcute” auzului, introduse recent în limba ucraineană: în limba ucraineană: «socioloagă, psiholoagă, ingineră, poetesă, membră, doctoriță, colegă», etc.

În Marea Britanie au mers și mai departe: de rând cu pronumele „el”, „ea”, a fost creat pronumele „ze” (it, gen animat), pentru cei care nu s-au decis asupra genului lor, pentru a nu ofensa pe nimeni în corespondența oficială și în școală, în loc de cuvintele „profesor”, „elev” (masculin singular), se propune folosirea termenilor la plural „profesori”, „elevi”; se propune, de asemenea, folosirea denumirilor de profesie neutre în ceea ce privește genul –  în loc de „ofițer de poliție”, „pompier”, „membru al congresului (congresman)” – „police officer, fire fighter, member of congress”, etc. Și ferească Dumnezeu să faceți o greșeală și să jigniți pe cineva numindu-l în funcție de sexul său biologic, pentru aceasta poate exista o pedeapsă foarte concretă: de la concedierea de la serviciu până la amendă și închisoare.

Sună de neconceput. Probabil, ei ne pregătesc pentru asta, atrăgându-ne în aceeași realitate peste zece sau poate peste cinci ani.

*   *   *

Nu putem influența întreaga lume, dar ne putem controla comportamentul și influența viețile membrilor de familie și prietenilor. Ar fi destul de rezonabil în această situație să tratăm calm și prudent ceea ce ni se impune și să corelăm acest lucru cu bunul simț și cu planul Creatorului pentru noi: să luăm binele din ceea ce ne este propus și să tăiem răul, să participăm activ la creștere copiilor noștri și luptă pentru sufletele lor, pentru care vom fi trași la răspundere înaintea lui Dumnezeu. Din păcate, Sfântul Paisie Athonitul a spus: „nu vă vrți putea ascunde în tranșee”, pentru că dușmanul neamului uman nu doarme și „Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită” (1 Petru, 5:8).

Dar să nu deznădăjduim, să avem răbdare și încredere în Dumnezeu, în ​​orice încercări să ne străduim întotdeauna să fim cu Dumnezeu și să încercăm să împlinim poruncile Lui, și în aceasta Dumnezeu Cel mult milostiv să ne ajute pe toți.

Sursa: https://spzh.news/ro/