Sărbătoarea Tăierii împrejur după Trup a Domnului la Mănăstirea Suruceni

Sărbătoarea Tăierii împrejur după Trup a Domnului a reunit în rugăciune obştea Mănăstirii Suruceni și credincioșii veniți pentru a participa la Sfânta Liturghie. În această zi sărbătorim unul dintre praznicele mari, numite şi împărăteşti, pentru că are în centrul atenţiei pe Împăratul şi Domnul nostru, Mântuitorul lumii, Iisus Hristos.

Din sinaxarul acestei zile aflăm: „Domnul a primit tăierea împrejur, ca să înlăture rânduiala Legii Vechi și să pună în loc tăierea împrejur cea după Duh nefăcută de mână. Pentru aceasta, după opt zile de la naşterea Lui cea sfântă din Fecioară, a binevoit să fie adus de Maica Sa şi de Iosif, în locul unde, după obicei, iudeii se tăiau împrejur. Şi a fost tăiat împrejur; şi I s-a dat numele Iisus, nume adus din cer de îngerul Gavriil, mai înainte de zămislirea Lui în pântecele Fecioarei. Căci Domnul, după cum ne-a cinstit pe noi, luând trup omenesc, întru totul asemenea nouă, afară de păcat, tot așa a binevoit să primească și tăierea împrejur.”  Mântuitorul Hristos a primit potrivit Legii vechi tăierea împrejur ca să ne scape de greutatea Legii şi să ne înveţe tăierea împrejur cea duhovnicească a minţii şi a inimii, cea curăţitoare de tot păcatul.

„Așa cum spun troparele noastre, Vechiul Legământ și teologia noastră, Tăierea împrejur a lui Hristos a fost pentru noi un tip. Adică Hristos a purtat trupul nostru în așa fel, încât să nu-l mai poată lepăda și să ne poarte cu El în nesfârșitele veacuri. Dumnezeu a făcut ceea ce am făcut și noi oamenii: S-a supus la cele mai înjositoare ritualuri ale Legii, ca să ne spună: „Unde ai căzut tu, vin și Eu. Unde ești rușinat tu, vin și Eu să fiu rușinat împreună cu tine. Numai și numai să simți că și în iad, în mijlocul leilor, și în dureri, și în întristări sunt și Eu, Dumnezeul tău”, ne spune arhim. Emilianos Simonopetritul.

Odată cu tăierea împrejur, Mântuitorul a primit numele Iisus, adică “mântuitor”, după cum fusese numit de înger, mai înainte de a Se zămisli în pântece. Întru atât S-a smerit, încât a fost numit cu nume omenesc, Cel Căruia îngerii nu-I pot rosti numele în Ceruri. Sfântul Apostol Pavel ne spune, în Epistola către Filipeni (2, 9-11): «Pentru aceea, şi Dumnezeu L-a preaînălţat şi I-a dăruit Lui nume, care este mai presus de orice nume. Ca întru numele lui Iisus tot genunchiul să se plece, al celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor de dedesubt. Şi să mărturisească toată limba că Domn este Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu-Tatăl.»

În această zi de mare sărbătoare ne aducem aminte și de unul dintre marii Sfinți ai Bisericii noastre, Sfântul Vasile cel Mare, cel care a fost un mare ascet, un mare rugător și un teolog profund. Sfântul Vasile spunea: „Lucru cel mai de vârf al Scripturii se află în cuvintele: „Vrei să fii desăvârșit?” Restul e istorie, sfaturi, tactici, îndemnuri, legi.” Ar fi minunat ca și scopul vieții noastre să devină desăvârșirea în Dumnezeu Cel desăvârşit.

Sursa: https://manastireasuruceni.md/