În Duminica Vindecării orbului din naștere PS Siluan a liturghisit la Mănăstirea Curchi

În Duminica a VI-a de după Paşti, Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar Mitropolitan, înconjurat de un sobor de slujitori, a oficiat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Mănăstirea Curchi.

Dacă urmărim întreaga perioadă a duminicilor de după Paşti, observăm că mesajul pericopelor ne conduc invariabil asupra aceluiaşi miez: descoperirea identităţii lui Hristos în faţa oamenilor, ipostazele conlucrării unora dintre ei la împlinirea voii Tatălui, iar la polul opus, relevarea indiferenţei sau negarea deschisă faţă de prezenţa şi lucrarea Fiului lui Dumnezeu întrupat şi Înviat din morţi în mijlocul umanităţii.

Parabola din această Duminică ne vorbește despre vindecarea minunată a unui orb din naștere, care nu primește doar lumina ochilor, ci și o luminare a minții, începe un urcuș în cunoașterea lui Dumnezeu. Evanghelia îl prezintă în continuare pe orb în fața „orbilor”… Căci din felul în care decurg discuțiile fariseilor rezultă că acestora le lipsește vederea spirituală, fiind incapabili să înțe­leagă cazul ca pe o intervenție izbăvitoare a lui Dumnezeu în neputinţa umană. Minunea avusese loc într-o zi de sâmbătă, zi în care legea lui Moise oprea muncile prin care omul își câștigă exis­tența. Fariseii înțeleg pres­cripția legii ca interdicție de la orice activitate, deci și ca interdicție de a face binele.

Cu toții avem nevoie nu doar de lu­mi­­na ochilor trupeşti, care este un mare dar primit de la Dum­nezeu fără nici un merit, ci mai cu seamă de vederea ochilor su­fle­­tului, care se dobândeşte în via­ţa aceasta şi se desăvârşeşte în­ cea viitoare.

Datoria noas­tră, a celor care tindem să primim lumina sufletului prin credinţă, este de a-l lua ca mo­del pe orbul din naştere vindecat de Iisus. Să-L rugăm pe Dumnezeu să ne ferească de orbirea sufle­teas­că pe care au avut-o iudeii, con­temporanii Mântuitorului şi să ne învrednicească a do­bân­di ve­derea duhovnicească, prin ca­re să putem deveni mărturisitori ai lui Hris­tos Cel mort şi înviat, în lu­mea de azi, spunând şi noi: „Cine va spune pu­terile Ta­le, Hristoase, sau ci­ne va nu­mă­ra mulţimile mi­nu­nilor Ta­le? Că precum în do­uă firi Te-ai vă­zut pe pă­mânt pentru bu­nă­ta­tea Ta, în­do­ite tămăduiri ai dat celor bol­navi. Că nu numai ochii cei tru­peşti ai deschis, ai ce­lui orb din naştere, ci şi pe cei sufle­teşti. Pentru aceasta, Te-a măr­turisit pe Tine, Dumnezeu tăi­nuit în trup, Cel Care dă tu­­tu­­ror mare milă“.

Sursa: https://manastireacurchi.md/