Să ai grijă, te rog, de ochii mei

Odată, o fată a rămas fără vedere, iar șocul trăit a îndepărtat-o de tot ceea ce știa, ajungând singuratică. Numai un băiat s-a apropiat de ea și a reușit să îi caștige atenția și inima. Cei doi își petreceau alături cea mai mare parte din timp. Într-o zi, tânăra îi spuse celui drag:

– Tot ce-mi doresc mai mult pe lumea asta e să pot vedea iar soarele, luna, natura, oamenii. Vreau să văd chipul tau! Nu știam ce dar minunat ne-a dat Cel de Sus când ne-a hărăzit miracolul privirii!

Dupa o vreme, băiatul îndrăgostit se hotărî să ceară mâna iubitei.

– Vrei să te căsătorești cu mine? Tăcerea era apăsătoare, iar tristețea plutea în aer. Cu tremur în glas, fata îi răspunse:

– Nu mă voi căsători daca nu pot vedea.. Nu mă voi putea descurca pentru amândoi și nu vreau să-ți devin povară!

La ceva timp, doctorul o chemă la spital pentru a-i da vestea cea bună. Transplantul de cornee se putea face foarte curând. Apăruse un donator. Fericirea a fost imensă și, dupa operație, primul care a vrut să o vadă a fost iubitul său. Dar acesta era și el…. nevăzător. Scuturându-se parcă de o povară, ea spuse:

– Nu mă pot căsători cu un orb…

Tânăra s-a întors să plece. Înainte să dispară sunetul pașilor ei, băiatul i-a șoptit:

– Să ai grijă, te rog, de ochii mei!