Atacul asupra femeii, Partea 2, imaginea falsă și lupta contra adevărului

Continuare din partea 1

https://ortodox.md/blog/femeia-moderna-si-atacul-asupra-femeii-adevarate/

La poporul nostru femeia a avut întotdeauna un tratament egal cu al bărbatului, fiecare îşi ştia locul şi făcea bine ceea ce făcea, într-o societate în care credinţa Ortodoxă şi morala erau puse în capul mesei nu putem vorbi despre o discriminare, nu găsiţi în Sfînta Scriptură să fie scris că bărbatul are mai multe drepturi sau poate să-şi bată femeia sau alte chestii care au stat la baza acestor schimbări şi sperietori care parcă veneau să facă bine femeii să îi dea mai multe drepturi dar pînă la urmă au făcut mai mult rău acesteia, şi voi explica cum. –

Astăzi este promovată imaginea femeii false care nu mai are aceleaşi gînduri legate de valorile de bază, nu mai este familia, copiii, casa ca cuib al înţelegerii în grijile ei principale, societatea a evoluat, ne-am făcut mai civilizaţi, mai dezvoltaţi, astfel că şi femeile trebuie să lucreze cot-la-cot cu bărbaţii, da da acesta este paradoxul dezvoltării spre bine pentru care s-a luptat aşa mult şi pe care se pare că l-am atins. Grija casei deja nu este a femeii care era şi un purtător al tradiţiilor, al folclorului, al înţelepciunii populare transmise de veacuri de la mame la copii. Interesant oare am mai fi ştiut astăzi doinele noastre, baladele, folclorul, portul popular dacă femeile s-ar fi emancipat mai devreme de munceau cu bărbaţii launloc în zidărie, în meşteşugărit, la oaste etc. Oare cine le-ar fi transmis copiilor arta ţesutului, a pregătirii bucatelor tradiţionale, cine ar fi cîntat cîntecele de leagăn lîngă pătucul copiilor, eu cred că nicidecum taţii nu ar fi putut face asta, şi nimeni mai bine ca femeia nu ar fi transmis acest tezaur al poporului nostru. Femeia îi stătea foarte bine ca mamă, ca soţie, ca fiică, drumul vieţii era cunoscut şi nu era cuprins de ecuaţii cu parametrii şi necunoscute pe care trebuie astăzi să le soluţioneze.

La noi în popor nu au fost niciodată femeile desconsiderate aşa cum au promovat ideologii emancipărilor de tot tipul, ştiu că unii vor aduce argumente precum că erau agresate, bătute etc., dar acestea erau cazuri care nu erau văzute cu ochi buni nici pe vremuri, iar astăzi lucrurile nu stau mai bine, agresiunea fizică şi psihică continuă, cu o nouă forţă, deci problema nu s-a rezolvat.

Femeia a fost minţită cu neologisme ale vremurilor de atunci, cu acele cuvinte care trebuiau să aibă conotaţie magică, drepturi, emancipare, egalitate… Aceasta a fost făcut în primul rînd în detrimentul femeii, pe vrute sau nevrute femeilor li s-a insuflat că viaţa de bărbat este mai bună, deci trebuie să facă exact ca ei, să trăiască exact ca ei, să fumeze, să bea, să vorbească ca ei deci să trăiască cu viaţa de bărbat aşa vor fi la egal cu ei, aşa se vor simţi mai bine. Pot să spun cu siguranţă că nu toate femeile dar mai bine zis mai puţin de 10% erau încîntate de asemenea perspective, restul mergeau inconştient după curent fără să pună multe întrebări. Femeile nu-şi puneau întrebarea de inferioritate sau superioritate atunci cînd creşteau copiii, cînd făceau mîncare, cînd legănau copiii şi le cîntau doinele lîngă leagăn, nu-şi puneau femeile întrebarea cine este mai superior sau mai inferior atunci cînd intrau în Biserică cu capul acoperit iar bărbaţii cu capul gol, întrebări de emancipare nu apăreau atunci cînd şedeau la şezători şi cîntau bărbaţi şi femei laolaltă. Necesitatea de emancipare a trebuit promovată, pealocuri agresiv, trebuia întîi să-i fie demonstrat femeii că este mai inferioară decît bărbatul şi de aceea trebuie să lupte. Uite aici a început primul atac la femeie, şi cînd zic femeie nu mă refer la o persoană concretă, ci la femeia în general ca un element de bază al familiei, femeia ca simbol, ca fiinţă.

Manipularea trebuia făcută astfel ca în minţile nu doar a femeilor această idee să fie implantată ca o ideie sfîntă pentru care poţi şi să te jertfeşti, deja femeia nu mai trebuia să fie soţie, mamă, grija familiei ci i se arătau perspectivele minunate de a lucra la egal cu bărbaţii.

Ideia aceasta a prins la unele femei care cu mare bucurie au pus pe noul sfînt numit Cariera pe prim plan faţă de orice altceva, însă regulile de viaţă au fost schimbate pentru toate femeile atît pentru cele care le-a plăcut ideea emancipării totale şi faţă de tot cît şi celor care nu le-a plăcut ideea care ar fi vrut să continuie să facă ceea ce le-au învăţat mamele, bunicile deci ceea ce îi stă bine unei femei să facă.

Lucrul la egal cu bărbaţii, drepturi şi hiper-drepturi în orice au adus şi obligaţii la egal cu bărbaţii, stresul profesional, munca zilnică de la 8:00 la 17:00, condiţiile grele de muncă şi-au făcut treaba,şi multe din frumoasele şi iubitele noastre femei s-au schimbat, au devenit formaliste, au devenit robotizate pe lucru, au devenit mai carieriste, mai stresate…

Oricît nu ar încerca anumite legi şi reguli supte din deget sau de la vest să ne demonstreze că femeia este exact ca bărbatul şi nu trebuie să facem deosebiri că ne vor da în judecată vre-un ONG de 2 bani creat la repezeală, voi spune sus şi tare că femeia este femeie iar bărbatul este bărbat şi deosebire este, deosebire trebuie să fie atît la nivel de ocupaţii cît şi la nivel de griji zilnice, nu-i stă bine unui bărbat făcînd munca femeilor şi nu-i stă bine unei femei făcînd muncă de bărbat. În ultimul timp au afişat panouri de prost gust în oraş cu exemple de oameni nu prea la locurile lor, bărbat la maşina de cusut, femeie poliţistă cu inscripţii de tipul că nu este deosebire între cele 2 sexe. Este iarăşi un atac asupra femeii căreia i se impun condiţii improprii de muncă, de activitate.

Atacul asupra femeii începe încă de cînd aceasta devine matură. Sînt promovate filme, ziare, emisiuni din care să rezulte că fata, adolescenta trebuie să înceapă relaţii sexuale cît mai devreme, că la vîrsta de 16-17 ani deja trebuie să aibă experienţe sexuale de altfel va rămîne în urma celorlalte colege. Este chiar o modă nescrisă între fete ca să aibă un boifrend (un drug) cu care să se întîlnească încă de prin clasa 10-11, şi că boifrănzii trebuie schimbaţi odată la 4-5 luni că-s proşti. Fetele chiar fac haz de colegele lor care întîrzie să lege asemenea relaţii fie şi doar formale, de aceea unele firi mai slabe cedează şi intră în anumite relaţii care este clar că nu vor genera o familie doar ca să fie în rînd cu lumea (cu colegele, să o primească ca egală şi să aibă cu ce se lăuda), acesta este un fenomen periculos care afectează fetele, viitoarele soţii şi mame. Acestea capătă uneori experienţe dureroase care lasă urme adînci în conştiinţa în formare a femeii. Această modă vine din vest, societăţi unde acest fenomen de extragere a femeii din familie s-a petrecut mai demult, copii destrăbălaţi care dorm prin discoteci cu capul lîngă bere este produsul familiei în care nu mamele au educat copiii ci şcoala, TV-ul, strada. La noi acest fenomen a început ceva mai tîrziu, şi cred că mai avem şanse să facem ceva.

Privesc în jur şi văd femei care s-au dedicat diferitor activităţi, de muncă, de bussines, de studii, dar ceva le lipseşte, şi ceva le frămîntă sufletul, o altă latură a atacului asupra femeii este că au dispărut bărbaţii adevăraţi, bărbaţi care să fie cu adevărat puternici şi aici nu mă refer la acei tipa-bărbaţi care ştiu doar să umble la cacialkă (sala de sport) şi să mănînce cît 7 iar în minte şi inimă să fie pustiu, spun că au dispărut în mare parte acei bărbaţi care ştiu să facă o femeie să uite de toate şi să vrea să fie mamă, soţie, femeie. Mulţi dintre bărbaţi sînt gameri (jucători în calculatoare), şoareci de birou, aroganţi, alţii vor doar relaţii de foarte scurtă durată şi femeile simt asta, unii devin şi ei foarte formalişti de cer de la femeie foarte multe, o încarcă cu obligaţii de tot tipul, iar unii pur şi simplu sînt slabi de fire. O femeie niciodată nu va iubi cu adevărat pe cineva care este mai slab ca ea sau pe cineva alături de care nu este sigură. Din cauza lipsei bărbaţilor adevăraţi unele femei preferă să rămînă singure decît să accepte un compromis. Mă cuprinde un fior de groază cînd mă gîndesc cîte fete, femei sunt cuprinse de alte idei decît crearea familiei, şi asta nu este nici 1% vina lor, este vina societăţii şi a noastră, a bărbaţilor care am suferit mutaţii cauzate de modernism şi nu le mai putem oferi acea siguranţă de care au nevoie. Unele femei neîmplinite chiar învinuesc de toate bărbaţii şi au fost cuprinse de ideea feminismului, într-o măsură oarecare ele au dreptate, aceste feministe dar le-aş sugera să caute sensul femeii acolo unde este locul femeii dat de Dumnezeu, în familie.

Cei care au scos femeia din familie au atacat nu doar la ea ci şi la societate în general. După cum am spus mai sus purtătorul principal al tradiţiilor şi cunoştinţelor de viaţă nu a fost şcoala ci familia prin femeia care era soţie şi mamă. Tot femeia era acea care educa spiritual copiii, femeile se duceau la biserică, învăţau copiii despre Dumnezeu, pregăteau mîncarea şi aşteptau soţul. Prin scoaterea femeii din familie i s-a adus o lovitură femeii care este derutată (are atîtea de făcut, de reuşit, de alergat) nu mai are sensul clar de a creşte şi educa noua generaţie, ci a face carieră bani deci lucru mai mult bărbătesc. După ce a fost scoasă femeia din familie care deja trebuie să lucreze de educaţia copiilor s-a apucat statul prin şcoală, stradă, presă şi nicidecum prin Biserică, această lovitură este îndreptată contra poporului, un popor fără credinţă este o populaţie.

De schimbările negîndite suferă întreaga societate, dar în special a fost lovită femeia:

–          I s-au dat alte sensuri şi alte munci de care nu este pregătită;

–          I se cere să muncească lafel sau uneori mai mult ca bărbatul;

–          Bărbatul a fost făcut figura slabă a societăţii în care nu pot vedea un partener de viaţă;

–          Multe femei au fost scoase din circuitul natural al vieţii fiindu-le impuse alte valori precum cariera sau banii

–          Femeile nu mai au menirea şi dreptul de a sta acasă să aibă grija casei, sînt impuse să muncească;

Unii mi-ar spune că vezi mă femeile erau asuprite de aia s-au emancipat şi acum au aceleaşi drepturi, viaţa le este mai frumoasă şi mai uşoară… Dragii mei, şi acum şi pe vremuri erau femei care trăiau bine (cei bogaţi) şi care mai puţin bine (cei săraci), şi prin hiper-egalizarea sau să stăm şi să numărăm prin judecată cine mai multe ori leagănă copilul ca nu cumva femeia să fie obligată să stea la leagăn cu vre-o secundă mai mult ca bărbatul, astea sînt excese ale societăţii formale de acum, deci prostii.

Ceea ce vreau eu să spun este că femeia ca bază a familiei este în mare pericol, oricît nu s-ar strădui egalizatorii de sexe prin ONG-uri de 2 bani finanţate din vest să ne insufle această idee, tot mamele vor fi mai importante în educarea copiilor iar taţii în aducerea banilor în casă. Orcît n-ar urla organizaţiile astea de emancipare şi feministele femeile cu minte lucidă nu vor pune cariera mai presus ca familia (sensul femeii este familia), şi vor da prioritate bărbatului la anumite munci bărbăteşti, nu-i stă bine femeii să lucreze la munci de bărbat, nu doar la cele grele fizic mă refer ci şi la cele cu solicitare psihică mare. Vedem uneori femei asupra cărora munca lor lasă urme adînci în psihicul lor (devin mai nervoase, isterice …) cît şi fizicul este afectat. Cît n-ar părea de paradoxal dar atacul asupra femeii este realizat prin idei feministe care le fac să se simtă inferioare iar apoi să se apuce de ceea ce nu le este caracteristic.

În urma atacului asupra femeii aceasta se schimbă îşi peirde anumite capacităţi, devine mai bărbat iar multe femei îşi pierd calităţi precum gingăşia, liniştea, suavitate, fineţea, şi chiar frumuseţea. Este vina noastră a bărbaţilor care am lăsat lucrurile să evolueze aşa. Dar mai avem şanse să îndreptăm lucrurile.

P.S. Pentru cei ce nu au înţeles din text le spun: consider femeia egală cu bărbatul, doar că fiecare este bun acolo unde îi este locul. Iar pentru cei ce compun drepturi iar apoi luptă pentru absoluta egalizare şi dispariţia oricăror deosebiri le spun că prin asta ne vor distruge societatea, nu ne transformaţi în roboţei absolut identici care avem doar mici deosebiri biologice, undeva pe la mijloc.