PS Siluan, Episcopul Orheiului, a liturghisit de Sărbătoarea Aducerii moaştelor Sfântului ierarh Nicolae din Mirele Lichiei în oraşul Bari, la Catedrala Mitropolitană din Chișinău

„Domnul, Cel Ce slăveşte pe toţi cei ce-L slăvesc pe Dânsul, adăpost te-a dat pe tine credincioşilor, care izbăveşti de ispite pe cei ce aleargă la acoperământul tău, Sfinte Nicolae şi te cheamă cu credinţă şi cu dragoste, preamărite.”

De sărbătoarea Aducerii moaştelor Sfântului ierarh Nicolae din Mirele Lichiei în oraşul Bari, cu binecuvântarea Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe din Moldova, ÎPS Mitropolit Vladimir, Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar mitropolitan, a săvârşit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Catedrala Mitropolitană „Nașterea Domnului” din Chișinău. Preasfinței Sale i-a coliturghisit soborul de slujitori ai Catedralei.

Sfântul Nicolae este pentru ­Biserica Ortodoxă îndreptător credinţei, pentru că a apărat dreapta credinţă la Sinodul 1 ecumenic de la Niceea din anul 325; chip blândeţelor, deoarece a fost un om şi un păstor blând, iar această ima­gine o regăsim în mentalul colectiv în decursul veacurilor creştine; ­învăţător înfrânării, iată un aspect important din viaţa lui pe care îl remarcă imnograful inspirat, care în troparul său mărturiseşte că pentru toate acestea a dobândit cu smerenia cele înalte şi cu sărăcia cele bogate.

Viaţa lui este plină de sfinţenie şi de virtuţi evanghelice. Toată viaţa sa este o „bună-mireasmă a lui Hristos”. S-a arătat cu adevărat „mai-mare” şi „păstor bun”, adică povăţuitor duhovnicesc al ortodocşilor.  Sfântul Ierarh Nicolae a fost  unul dintre oamenii cu o inimă aleasă, deschisă pentru iubirea lui Dumnezeu lși a aproapelui. De mic s-a retras în locuri singuratice, ieșind din tumultul lumii, din societate, doar de dragul de a se dărui total Domnului. Și a trăit din ce în ce mai frumos, mai duhovnicește, mai adânc cuvântul și voia Domnului.

Țelul omului este sfințirea, adică împărtășirea de energia nezidită îndumnezeitoare a lui Dumnezeu, prin curăție și luminarea minții. Nu este o simplă stare morală, ci părtășia omului cu Dumnezeu. Dumnezeu poruncește: „Fiți sfinți, precum Eu sunt sfânt” (I Pt. 1, 16).  Până la sfârșitul veacurilor vor fi oameni care aidoma Sfântului Ierarh Nicolae vor chema harul lui Dumnezeu peste pământ și peste ceilalți frați ai lor. Faptul că lumea dăinuiește este dovada că mai există astăzi sfințenie. Sfântul Siluan Athonitul scria: „Îţi spun că atunci când nu vor mai fi rugători pe pământ lumea se va sfârşi”.

Cinstindu-l și înălțându-i rugăciuni, să învăţăm de la el ce înseamnă blândeţea lucrătoare, ce înseamnă dragostea faţă de săraci şi nedreptăţiţi, ce înseamnă să fii mărturisitor al dreptei credinţe. Viaţa Sfântului Nicolae ne arată cât de mare impact are o astlel de prezenţă evanghelică în lume, este un exemplu concret despre ce este şi cum arată o Biserică vie.

Sursa: https://manastireacurchi.md/