Ce înseamnă să fii prieten

Un om şi un câine mergeau pe un drum. Omul se bucura de frumuseţea zilei, când, deodată îşi dădu seama că de fapt murise. Îşi aducea acum aminte clar că murise iar câinele care mergea lângă el, murise chiar cu mai mulţi ani în urmă…  Se întreba “…oare unde duce drumul ăsta?” După o vreme ajunseră amândoi în dreptul unui gard înalt de piatră. Privindu-l mai de îndeaproape, văzu că era făcut dintr-o marmură foarte fină. Mai sus pe colină, gardul era întrerupt de o arcadă care strălucea în soare. Ajunseră acolo şi văzu că era încrustată cu perle iar aleea care ducea spre ea  părea pavată cu aur. El şi câinele său se apropiară de poartă şi atunci observă într-o parte, un om şezând la un birou.

Îl întrebă:

– Scuzaţi-mă, unde ne aflăm?

– Aici e Raiul – răspunse acesta.

– Minunat, zise omul, pot să vă rog să ne daţi puţină apă?

– Bine’nţeles, intraţi înăuntru. Am să trimit imediat vorbă să vi se aducă nişte apă cu gheaţă. Facu un gest şi poarta începu să se deschidă.

– Prietenul meu, poate intra şi el? – întrebă călătorul arătând înspre câine.

– Îmi pare rău, dar noi nu acceptăm animale.

Omul se gândi o clipă, apoi se întoarse şi îşi continuă calea pe care pornise împreună cu câinele său. După încă o plimbare lungă, pe vârful unei alte coline, pe un drum prăpădit de ţară, dădură de o fermă a cărei poartă părea că nu avusese zăvor niciodată. De gard, nici vorbă. Se apropie şi văzu un cetăţean şezând, rezemat de un copac şi citind o carte.

– Scuzaţi-mă! – i se adresă el. Aveţi cumva puţină apă?

– Da, desigur… e o cişmea ceva mai încolo.

– Şi pentru prietenul meu? – arătând către câine.

– Trebuie să fie şi o strachină chiar lângă cişmea.

Trecură de poartă şi ajunseră la o cişmea veche, cu pompă. Omul şi câinele băură pe săturate. După ce terminară, se înapoiară la omul de sub copac.

– Ce loc este acesta? – întrebă călătorul.

– Asta este raiul.

– Sant total încurcat. Un cetăţean, ceva mai jos pe drumul ăsta, mi-a zis că raiul este acolo unde era el.

– Te referi la locul acela cu aleea de aur şi zid de marmură?… Ăla e iadul.

– Şi nu vă deranjează că ei folosesc acelaşi nume ca Dumneavoastră?!…

– Din contră, santem fericiţi că ei îi triază întâi pe cei care sunt gata să-şi lase în urmă prietenii cei mai buni.