În Duminica a XVIII-a după Cincizecime PS Siluan, Episcopul Orheiului, a liturghisit la Catedrala Mitropolitană din Chișinău

„Să nu uite nimeni că este al lui Dumnezeu cu sufletul şi cu trupul, că depinde de Acela în toate clipele vieţii şi în toate cerinţele sufletului şi trupului. De aceea să se îndrepte către Dumnezeu ori de câte ori sufletul şi trupul simt o anumită nevoie…” (Sfântul Ioan de Kronstadt)

În Duminica a XVIII-a după Cincizecime (a Pescuirii minunate), cu binecuvântarea Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe din Moldova, Înaltpreasfințitul Mitropolit Vladimir, Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar mitropolitan, a săvârşit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Catedrala Mitropolitană „Nașterea Domnului” din Chișinău.  Preasfinței Sale i-a coliturghisit soborul de slujitori ai Catedralei.

Duminica a 18-a după Rusalii ne pune în față un moment deosebit de important, care marchează începutul propovăduirii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, respectiv pescuirea minunată, împlinită de Mântuitorul Iisus Hristos pe malul lacului Ghenizaret, când, după o noapte de osteneală fără rezultate, ucenicii Simon-Petru, Iacov și Ioan vor fi martorii unei minuni cople­șitoare: ascultând de porunca Mântuitorului vor prinde o mulțime mare de pești, până la posibilitatea ca tocmai mrejele lor să se rupă.

„Atâta vreme cât omul se osteneşte de unul singur şi vrea să dobândească ceva numai prin propriile-i puteri, totul îi scapă din mâini; atunci când se apropie de el Domnul, curg bunătăţi după bunătăţi. In privinţa moral-duhovnicească, faptul că reuşita nu este cu putinţă fără Domnul este limpede: „Fără de Mine nimic nu veţi putea face“, a grăit Domnul. Şi această lege lucrează în oricine,” ne spune Sf. Teofan Zăvorâtul.

Evanghelia acestei Duminici este confirmarea faptului că acolo unde este Mântuitorul sunt posibile înmul­ți­rea și belșugul consemnate în paginile Sfintei Evanghelii. Altfel, corabia rămâne goală, iar pescarii, trudiți, flă­mânzi și descurajați. Să cerem ajutorul și prezența Lui, care aduce negrăită bucurie, în vreme de furtună ori în zile senine, pentru a ajunge într-un liman liniștit.

Sursa: https://manastireacurchi.md