Sfânta Cuvioasa Parascheva cinstită în rugăciune la Mănăstirea Suruceni

„Cel mai important scop al existenţei Bisericii noastre este acela de a-l face pe om sfânt. Biserica, prin Sfintele Taine, prin viaţa ascetică, de nevoinţă, îl conduce pe om la sfinţenie şi la unirea cu Dumnezeu. Biserica este laboratorul sfinţeniei. Biserica are scopul de a-l face pe om să ajungă la statutul de sfinte moaşte. Acesta este ţelul cel mai înalt al vieţii noastre: să devenim sfinţi precum Sfânta Parascheva…” ( IPS Hierotheos Vlachos)

Biserica Ortodoxă o cinstește în fiecare an la 14/27 octombrie pe Sfânta Cuvioasă Parascheva, cea pe care o simțim și o considerăm «Ocrotitoarea Moldovei» sau, după cum o numim în Acatist, „Sfânta Parascheva, mult folositoare”.

Sfânta Cuvioasă Parascheva s-a născut în secolul al XI-lea, în satul Epivata din Tracia, pe țărmul Mării Marmara, în apropiere de Constantinopol. Din viața Sfintei aflăm că și-a însuşit din fragedă copilărie modelul vieţuirii întru Hristos, înţelegând sensurile profunde ale iubirii de semeni, ale milosteniei şi faptelor bune. La vârsta de 10 ani a auzit în Biserică cuvintele: „Vinde-ţi averea ta, dă-o la săraci şi urmează Mie” (Matei 19, 21). A fost momentul care a decis calea pe care Cuvioasa Parascheva avea să-l urmeze: cel al credinţei în Hristos şi al jertfirii pentru cei nevoiaşi. Nu întâmplător, toată viaţa sa, aşa cum consemnează scrierile, şi-a împărţit hainele şi tot ce avea mai de preţ celor sărmani şi lipsiţi de ajutor.

Urmărind firul naraţiunii liturgice din cadrul slujbei serbării Cuvioasei, vedem că ea a ales „calea cea dreaptă a Raiului. „Sfânta „nădăjduind în Hristos, în pustie s-a sălăşluit, şi petrecând viaţă îngerească, și-ai topit trupul prin post şi priveghere, prin arşiţă şi prin ger, întărindu-și mintea întru Dumnezeu.” Cuvioasa Parascheva a „strălucit cu faptele bune” şi a urmat „viaţa celor fără de trup”, trăind „ca un înger pământesc”. Nevoindu-se „cu înfrânarea şi rugăciunile cele îndelungate, cu postul şi privegherea”, s-a arătat „vas preacinstit dum­nezeiescului Duh” şi a ajuns „la limanul sfinţeniei”.

Dumnezeu a rânduit să nu aibă o viață lungă pe acest pământ. Avea 27 de ani când a fost chemată la Mirele ei Cel ceresc, Hristos, pe care L-a iubit atât de mult și Căruia i-a dăruit toată viața ei. Dumnezeu n-a lăsat necunoscută și necinstită această dragoste și dăruire a ei. Deși a murit ca o necunoscută, astăzi, la moaștele ei se adună mii de oameni, cerându-i ajutorul și mijlocirea.

„Prin smerenia sa, sfântul trece aproape neobservat, dar el se face totdeauna prezent când e nevoie de sprijin, de mângâiere, de încurajare. El rămâne alături de cel pe care toți l-au părăsit. Pentru el, nici o greutate nu este de netrecut, nici o piedică de neînvins, când e vorba de a scoate pe cineva dintr-o situație disperată. Pentru fiecare, el devine un apropiat, cel care te înțelege cel mai bine, cel care te face să te simți în tihnă alături de el și, în același timp, te face să te simți stânjenit, făcându-te să-ți vezi propriile insuficiențe morale și păcate pe care eviți să le privești. Sfântul te copleșește prin măreția simplă a curăției sale și prin căldura bunătății și atenției lui; el produce în noi rușinea de a avea un nivel moral atât de jos, de a fi desfigurat umanitatea în noi, de a fi necurați, artificiali, plini de duplicitate, de meschinărie,” ne spune Părintele Dumitru Stăniloae. Această descrierie potrvindu-se și celei pe care Biserica ne cheamă astăzi „să o lăudăm întru cântări duhovniceşti”, cea care este „lauda pustnicilor, podoaba fecioarelor, frumuseţea celor iubitori de tăcere, mângâietoarea celor întristaţi, cercetătoarea celor bolnavi şi ajutătoarea celor din nevoi, pe Parascheva cea de Dumnezeu înţelepţită, care izvorăşte tuturor tămăduiri”.

Numeroși creștini au primit împărtășirea cu Trupul și Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Sfântă Cuvioasă Maică Parascheva, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Sursa: https://manastireasuruceni.md