Pagini din Jurnalul Maicii Ecaterina Fermo. Un an de la trecerea la Domnul

Drumul spre Damasc

Astăzi, la prăznuirea Sf. Ioan Gură de Aur, marele Dascăl al pocăinței, s-a împlinit un an de la trecerea la Domnul a maicii Ecaterina Fermo, actrița de neam evreiesc convertită la Ortodoxie.

Plecarea prematură dintre noi a maicii Ecaterina Fermo (13 noiembrie 2022), după o îndelungă suferință la pat,  ne-a prilejuit o la fel de neașteptată reîntâlnire cu adâncul sufletului ei. În chilia sa din căminul de bătrâne, Sf. Ierarh Spiridon de la Mănăstirea Paltin Petru-Vodă, câteva agende cu însemnări și note de jurnal ne-au deschis o fereastră nouă către cerul mai mult sau mai puțin senin al inimii ei. Despre trecutul său actoricesc și convertirea minunată la Ortodoxie, s-a scris și s-a vorbit mult în presa atât de însetată de „senzațional”, pentru că drumul maicii Ecaterina Fermo de la actorie la călugărie a fost la fel de tumultuos și de neașteptat aidoma convertirii Sfântului Ap. Pavel, pe calea ce ducea către Damasc.

Vă prezentăm câteva pagini din Jurnalul maicii Ecaterina, ce nădăjduim să vadă lumina tiparului, cât mai curând. Dumnezeu să o ierte și să o așeze cu drepții întru Împărăția Sa!

Pagini de Jurnal

Nu poate nimeni să-mi ia bucuria mea de a-L avea pe Domnul. Nimeni şi nimic din toate dezastrele lumii, din toate nenorocirile care se petrec pe faţa pământului nu pot să strice frumuseţea pe care Dumnezeu a sădit-o în inimă, în momentul în care a intrat în sufletul meu şi în inima mea.

Copleșită și învinsă de Iubirea divină, m-am lăsat iubită de Dumnezeu fără a mai opune rezistență și în 1990, am pornit în urma Pașilor Lui din Țara Sfântă, unde de 19 ani, cu mai mici sau mai mari întreruperi am reușit să învăț să ascult șoaptele Duhului Sfânt.

În tot răstimpul acesta, de aproape 20 de ani petrecuți de mine în Țara Sfântă, multe astfel de mărturii impresionante am aflat și am cunoscut multe suflete zbuciumate, cărora liniștea și mângâierea Bunicii Maicii Domnului le-au trezit amintiri de mult uitate din copilărie.

Să ne străduim dar, să nu alterăm în noi, ceea ce Dumnezeu a sădit în sufletele noastre ca o comoară de mare preț. „Și cum să facem aceasta în haosul acesta al lumii?”, ar întreba orice sceptic necredincios. Răspunsul îl aflăm din finalul catismei întâi din Psaltirea prorocului David: „Ce este omul că-Ți amintești de el? Sau fiul omului că-l cercetezi pe el? Micșoratu-l-ai pe dânsul cu puțin față de îngeri, cu slavă și cu cinste l-ai încununat pe el”.

Fericirea veșnică este ascunsă în suferințe trecătoare, răbdate cu umilință și nădejde. Se ia binecuvântare, se pune un strop de soare și o pulbere de stele. Se amestecă între ele, se mai pune bunătate și iertare de păcate și iubire cât cuprinde…și de la Iisus Hristos mântuire.

Prorocii mincinoși

Toți care încearcă să descopere în timp măcar o fărâmă de Adevăr, trebuie să privească cu suspiciune și multă neîncredere orice document. Mai ales noi, cei din spațiul așa-zis „ex-comunist”, unde se știe că, „realitatea este dincolo de cuvinte, acte și partide politice”. Mistificările, cosmetizările, minciunile bine „asezonate” și „parfumate” sunt mecanismele din miezul gândirii și expunerii istoricilor secolului al XX-lea și al XXI-lea. Iată, au trecut cei 20 de ani prorociți de „prorocii mincinoși” și în România istoria a fost și este încă scrisă și dictată de comuniști.

Aiud, Gherla, Pitești, Jilava sunt locuri sfinte, unde tăcerea strigă, unde umbrele plâng și unde timpul a fost înghițit de durere. Mulțumim Domnului că măcar acum au existat câțiva creștini adevărați, care au făcut publice aceste monstruozități a marilor postbelici.

Despre artă

„Cum e posibilă mântuirea prin artă?”. Subiectul m-a frământat în ultimii ani mai mult decât ar fi trebuit și ca să scap de ideile obsesive, am hotărât să le aștern pe hârtie și să le fac publice cu nădejdea că sufletele pribegite și dornice de mântuire vor fi atrase de fiorul Duhului Sfânt.

Sfântul Mormânt

Sfântul Mormânt și grecii… două națiuni inseparabile de aproape 200 de ani! Uimitoare, hotărârea Domnului de a încredința descoperirea și controlul Locurilor Sfinte din ,,țara lui Dumnezeu”, de 1700 de ani numai unui singur neam. Dintre toate neamurile mai sfinte sau mai păgâne, Dumnezeu a ales neamul grec pentru a păstra și preda în istorie Adevărul absolut despre prezența lui Dumnezeu pe pământ, precum și despre Taina Întrupării Lui, ca Om și Dumnezeu.

Sursa: https://www.atitudini.com/