In Duminica a XXVIII-a după Cincizecime, PS Siluan, Episcopul Orheiului, a liturghisit la Mănăstirea Curchi

„Gura ce mulţumeşte pururea primeşte binecuvântare de la Dumnezeu; şi în inima ce petrece în mulţumire se iveşte harul.” (Sfântul Isaac Sirul)

În Duminica a XXVIII-a după Cincizecime (a Vindecării celor 10 leproși), Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, vicar mitropolitan, a oficiat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Mănăstirea Curchi, înconjurat de preoții slujitori ai așezământului monahal.

Nerecunoştinţa despre care ne vorbește fragmentul evanghelic din această Duminică, este un mare păcat. „Au nu zece s-au curăţit? Dar cei nouă unde sunt?”, îl întreabă Mântuitorul pe leprosul care se întorsese ca să-I mulţumească. Hristos nu pentru Sine a cerut recunoştinţă de la cei zece leproşi, pentru ei înşişi, căci recunoştinţa le-ar fi fost lor de folos.

Despre faptul că recunostința este o faptă rară la oameni, ne spune și Sfantul Ignatie Briancianinov: „În unele boli trupești se bagă de seamă o dispoziție capricioasă inexplicabilă. La fel se întâmplă și in bolile sufletești. Adeseori, binefacerile seamanî în cel ce le-a primit un simțâmânt de urî neimpăcată, inverșunată, față de cel ce le-a săvârșit. Atât de des întâlnești această ciudățenie potrivnică firii încât de aici a luat naștere în popor o zicătoare: “N-ai hrănit, n-ai adăpat, vrăjmaș nu ți-ai căpatat”. Puternică este otrava păcatului, cu care suntem otrăviți: cei atinși de ea sunt în stare să urască nu doar pe oamenii care le-au făcut bine, ci și pe Dumnezeu, precum au și dovedit prin nenumărate fapte”.

Iar Sfântul Luca Luca al Crimeei ne spune că Hristos, când i-a vindecat pe cei zece leproși, știa că nouă dintre ei se vor arăta nerecunoscători, dar chiar și așa, i-a vindecat pe toți. Și-a revărsat mila nemărginită asupra tuturor – și vrednici, și nevrednici. Și-a dat viața și pentru păcătoși, și pentru nerecunoscători. EI a suferit pe Crucea de pe Golgota de dragul nostru, al tuturor, chiar și de dragul celor care L-au respins, care L-au dat la moarte.

Să avem puterea de a recu­noaș­te că suntem restanțieri la această înaltă stare la care ne cheamă Evanghelia. Să ne întoarcem către Dumnezeu pentru a-I mulțumi, să spunem tuturor cât bine ne-a făcut El.

Sursa: https://manastireacurchi.md