Episcopul Ioan de Soroca și Drochia: „Mai presus de toate trebuie pus adevărul evanghelic ʺîn Hristos toți suntem unaʺ.”

Jurnalista Inga Dohotaru a realizat pentru portalul „Tradiția” un interviu cu arhiereul titular al Eparhiei de Soroca și Drochia, președintele Sectorului Sinodal pentru comunicare instituțională și relații cu mass-media al Bisericii Ortodoxe din Moldova episcopul Ioan (Moșneguțu).

– În sânul Bisericii Ortodoxe din Moldova au loc mai multe evenimente. În ultima perioadă slujitori din cadrul Mitropoliei Moldovei au migrat spre cea a Basarabiei. Ce părere aveți despre aceste schimbări?

– Schimbări tectonice în Biserica Ortodoxă din Moldova nu s-au produs, iar migrarea, cum o numiți, a unor preoți din Mitropolia Moldovei către cea zisă a Basarabiei sunt niște plecări necanonice și așa trebuie privite ca atare, întrucât se încalcă și litera canoanelor, care reglementează aceste treceri dintr-o jurisdicție bisericească în alta, cât și duhul îndemnului evanghelic de a păstra unitatea și a nu provoca tulburări și dezbinări.

Aceste încălcări caută să fie disimulate cu argumente de genul „repararea adevărurilor istorice” sau „refacerea unității neamului” ș.a., dar mai presus de toate trebuie pus adevărul evanghelic „în Hristos toți suntem una”.

Deși au fost aduse grave acuzații și nenumărate insinuări, că Mitropolia noastră este un „agresor”, care „binecuvântează războiul” și „destabilizează mersul liniștit și proeuropean” al țării noastre și din regiune, am manifestat calm și am intensificat rugăciunile noastre pentru pace și liniște în societate și în inima fiecărui credincios.

Mai mulți slujitori s-au prins în acest val, fiind măguliți în diverse moduri, pentru a slăbi instituția din interior.

Deși se voia un număr cât mai mare de comunități care ar adera peste noapte, ca ciupercile după ploaie, timp de un an s-au rupt samavolnic și necanonic de Mitropolia Moldovei aproximativ 23 de parohii din cele 1347 de comunități religioase.

Părerea mea este că s-a trecut de această fază acută, prin tentative distrugătoare în aspect spiritual, demonstrându-se încă o dată că necătând la evenimentele și tendințele din societate, Biserica Ortodoxă din Moldova își menține viața și activitatea în mod firesc.

Cel mai important este faptul că se simte atmosfera unei familii creștine, încât slujitorii sunt în comunicare cu ierarhii, iar credincioșii în grija păstorilor săi. Aici e unitate și comuniune, iar Mitropolia noastră îl are în frunte pe Înaltpreasfințitul mitropolit Vladimir, care ne ține grămăjoară și ne tratează cu dragoste părintească de treizeci și cinci de ani.

Circa 90 la sută din slujitorii și nevoitorii Mitropoliei Moldovei suntem hirotoniți, îndrumați și crescuți de către Înaltpreasfinția Sa.

În acest an, plin de încercări, am simțit că mitropolitul ne unește și rămâne a fi un simbol, dar și părinte spiritual al nostru.

– Ce influențe au aceste schimbări și realități din societate asupra credincioșilor?

– Pe alocuri sunt provocări și observăm că acțiunile nesăbuite ale acestor preoți provoacă mult scandal duhovnicesc în sufletele oamenilor. Credincioșii se smintesc, când văd preoții, păstorii spirituali, părăsind pășunea unității evanghelice în favoarea unei unități iluzorii de alt ordin. Arhipăstorul nostru Iisus Hristos ne avertizează în Evanghelie „vai, de cel ce face sminteală”. Vedeți, în Evanghelie, noi mai că nu găsim „vai, de cel ce păcătuiește” , dar avem acest „vai, de cel ce face sminteală”. Fiecare lucru trebuie făcut atunci când nu provoacă discordie în societate și nu învrăjbește poporul.  De aceea noi mizăm ca toți preoții și credincioșii să aibă ca „piatră din capul unghiului” a tuturor intențiilor și căutărilor lor anume pe Hristos. Unitatea în Hristos prevalează.

– Totuși, ar fi posibilă o trecere in corpore a slujitorilor de la o mitropolie la alta? Este posibilă o astfel de migrație? Dacă nu, de ce?

– Cel puțin în ultimul an am purtat discuții cu sute de slujitori și credincioși, care râvnesc, în primul rând, liniștea, dragostea și unitatea Bisericii. Iar nouă, ierarhilor, nu ne rămâne decât să sprijinim aceste doleanțe firești ale clerului și poporului.

Din realitatea pe care o trăim, tind să cred că majoritatea populației acestei țări, cel puțin cu cei care comunic zi de zi, dorește să aibă o structură eclezială nepolitizată și neinfluențată din exterior, să fie în slujba și spre binele poporului credincios. Consider că misiunea noastră tocmai în aceasta rezidă.

Nu cred că este sănătoasă o astfel de migrație, care provoacă dezbinări, revolte, nemulțumiri și sminteală în rândul credincioșilor.

E nevoie de dialog și cât mai multă comunicare, inclusiv activități care ne-ar apropia și ne-ar face utili unii altora și societății per ansamblu.

– Cum apreciază patriarhiile situația creată? Ce ecouri aveți?

– Astăzi urmărim o ușoară tensiune între patriarhii.

Toate evenimentele care s-au produs, au dus, pe de o parte, la sancționări ale slujitorilor, care au părăsit structura noastră bisericească, unii fiind chiar caterisiți, deci destituiți din treapta clericală.

Pe de altă parte, aceștia au fost primiți fără permisiune și actele reglementate în Patriarhia Română.

– S-au exercitat presiuni asupra conducerii Mitropoliei Moldovei în vederea soluționării acestei probleme?

– Cred că presiuni au fost și sunt. Cel mai greu îi vine mitropolitului Vladimir, care este în fața tuturor evenimentelor. Or, acesta păstrează calmul în sânul Bisericii, păstorește cu dragoste și cere mila și ajutorul Domnului pentru aplanarea oricărei provocări și disensiuni.

– Argumentele istorice și idealul spiritual al neamului nostru ne duc spre a opta pentru aderarea la Patriahia Română. Care sunt argumentele care ne determină să rămânem legați de Rusia?

– Atâta timp cât există țara noastră, Republica Moldova, independentă, recunoscută de toate țările lumii, noi avem datoria de a păstra integritatea și suveranitatea ei așa cum ne cere Constituția țării. Prețuim țara noastră și Biserica autonomă ce o avem aici. Noi nu determinăm pe nimeni, ca să ne legăm de vreo altă țară. Privim către toți prin prisma conceptului scripturistic, că în Hristos nu există “nici iudeu, nici elin”.

Da, adevăruri și argumente istorice sunt multe și diverse, la toate popoarele, nu doar la noi. Poporul iudeu, de exemplu, totdeauna a spus că are argumente istorice. Le avea și-n epoca Mântuitorului Hristos. Și totuși Domnul nostru Iisus Hristos, El care spune că n-a venit ca să strice Legea, respectiv n-a venit să strice nici istoria poporului, căci Legea este în strânsă legătură cu istoria, ci ca să desăvârșească și Legea și istoria, a lor și a omenirii.

El nu-și trimite discipolii să propovăduiască adevărul istoric al poporului iudeu, cel ales de Dumnezeu (!), ci-i trimite să propovăduiască Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu. O Lege nouă, cum o numește El, zicând apostolilor: „Lege nouă vă dau… , nu cum dă lumea vă dau, ci Pacea Mea o dau Eu vouă”. Dacă nu înțelegem ce spune aici Mântuitorul și nu tindem să avem anume această Pace a Lui,  atunci chiar de vorbim de pace, o facem în sensul lumesc al cuvântului și riscăm să avem conflicte de-a lungul întregii noastre istorii. Orice generație a fiecărei națiuni va pretinde că luptă pentru a repara „adevăruri istorice”. De aceea, probabil avem și astăzi țări mari, ce ocupă destul de mult din suprafața globului, dar în numele „adevărului istoric” caută să  înghită alte țări.

Îndemnul nostru către toţi este de a ne lega întâi de toate și totdeauna de Hristos. Vorbim românește, dar înainte de toate, trebuie să cugetăm creștinește. Am fost în vechime traci, geto-daci, daco-romani, am trecut prin diferite forme de organizare statală; pe unde separați, pe unde mai împreunați; cunoaștem și bucuria unirii și durerea despărțirii. Pe toți să-i iertăm și pe toți să-i iubim în Hristos, acesta-i idealul spiritual la care tindem.

– Regretatul părinte duhovnic Gheorghe Cojocaru de la biserica „Nașterea Maicii Domnului” din Chișinău i-a prevenit cândva pe credincioși: „Când veți auzi că slujesc pe stil nou, nici să nu veniți la biserică”. Ce credeți că a dorit el să spună prin aceste cuvinte?

– Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească întru Împărăția Sa pe părintele Gheorghe Cojocaru!

A fost un preot bun ce și-a dedicat viața slujirii lui Hristos și a căutat să învețe enoriașii să fie fideli păstrători ai credinței și tradiției creștine. Din cuvintele Epistolei către Tesaloniceni, prin care Apostolul Pavel îndeamnă frații să stea neclintiţi şi să țină predaniile pe care le-au învăţat, fie prin cuvântul, fie prin scrisorile apostolilor, părintele Gheorghe a făcut o deviză a sa, după care a căutat să-și ghideze intențiile sale, doar că în cazul calendarului el a fost cam excesiv. De fapt, Hristos nu ne-a adus un calendar, ci ne-a adus Evanghelia și pe ea trebuie s-o păstrăm intactă, iar modificările calendaristice, în niciun caz nu trebuie să ne îndepărteze de Biserică și de împărtășirea euharistică cu Hristos.

Rog să fiu înțeles corect, noi păstrăm cu fidelitate slujirea în Biserica Ortodoxă din Moldova așa cum am preluat-o de la predecesori.

– După părerea Preasfinției Voastre, cum ar putea evolua situația în continuare?

– La noi moldovenii, este o vorbă „timpul le va așeza la locul lor pe toate”. Evoluarea depinde de mulți factori. Mulți nu pot fi unioniști fără ghilimele din cauza „unioniștilor” cu ghilimele. Indiferent de evoluția lucrurilor, Biserica a avut și are aceeași misiune, să-l mărturisească pe Hristos, Care este Calea, Adevărul și Viața.

– Spre final, ce mesaj transmiteți cetățenilor țării noastre?

– Dumnezeu să binecuvânteze pe toți cetățenii Moldovei noastre, credincioși și necredincioși, și să dea duh de pace în inima fiecăruia, ca indiferent de etnie, naționalitate sau viziune politică, să iubească acest pământ și această țară, a cărei cetățeni sunt și să facă totul pentru bunăstarea ei.

Fraților ortodocși! Să petrecem în rugăciune, primind Sfintele Taine, înțelegând că atunci când suntem cu Dumnezeu, El este cu noi!

– Vă mulțumesc pentru interviu.

Sursa: https://traditia.md/