DESPRE RUGĂCIUNE, Protoiereu Alexandru Dașcheev

DESPRE RUGĂCIUNE

Protoiereu Alexandru Dașcheev (13.06.1893–03.12.1962)[1]

Omul creștin trebuie să se roage cu toată încrederea și din tot sufletul său și ascultarea, ajutorul, mântuirea cerută nu v-a întârzia niciodată.

Iubiți creștini,

Două adevăruri avem noi în Legea noastră: nu ne putem mântui decât prin harul Lui Dumnezeu și nu putem dobândi acest har decât prin rugăciune.

În zădar vom râvni la fericirea adevărată, la bunurile mai înalte – de care ne vorbește Biserica prin aleșii săi – dacă nu vom avea ajutorul lui Dumnezeu, numai cu puterile noastre nu vom ajunge. Dar, ajutorul lui Dumnezeu trebuie cerut din tot sufletul, cu toată stăruința și toată încrederea noastră.

Rugăciunea este cel mai puternic mijloc pentru dobândirea ajutorului, a harului dumnezeiesc. „Cereți” a zis însuși Mântuitorul „și toate câte le veți cere în rugăciune, crezând, veți dobândi” (Matei XXI, 22). Fără de ajutorul lui Dumnezeu, fără de harul Lui, nu putem avea o viață fericită; deci, avem datoria să-l căutăm, să-l cerem, să-l dobândim. Astfel, rugăciunea, îndeosebi pentru noi creștinii, este o neapărată datorie, care nu suferă nici înlocuire, nici amânare. Toate celelalte datorii se mai pot înconjura, dar rugăciunea niciodată.

Inima omului simte neîncetat nevoia să se înalțe către Dumnezeu. Iisus Hristos, în vremea cât a petrecut ca om pe acest pământ, a învățat pe credincioșii Săi cum să se roage. I-a învățat cea mai desăvârșită rugăciune, dar și cea mai simplă: rugăciunea Tatăl nostru. Fiul lui Dumnezeu a arătat că rugăciunea trebuie să fie cât se poate de neîntreruptă: ea nu cere nici mare înțelepciune și nici deosebite cunoștințe; ci ea cere dragoste din inimă.

Foarte bine zice Sf. Iacov: „Voi cereți și nu primiți, pentru că cereți rău” (Iacov IV, 3). Rugăciunea pentru ca să fie primită la Dumnezeu, trebuie să fie făcută cu inima înfrântă și umilită. Ea trebuie umilită, stăruitoare și plină de credință. Mintea, inima și voința noastră să fie pătrunse de adevărul cuvintelor ce le rostim înaintea lui Dumnezeu.

Frați creștini, pentru ca să poți vorbi cu oameni sus puși, trebuie să le ceri întâi învoirea de la unul din slujitorii lor, anume însărcinați cu aceasta. Slujbașul îți hotărăște ziua și ceasul când stăpânul său te va primi. Însă este un Stăpân, un Împărat cu care poți vorbi în orice clipă. Acesta este Împăratul împăraților, Domnul domnilor. Oricine ai fi tu, oriunde te-ai afla, El este pururea lângă tine și te ascultă de vrei să vorbești. Vorbirea ta cu El este rugăciunea. Dar precum un foc zugrăvit nu e foc, un om mort nu e om, tot așa rugăciunea făcută cu răceală nu e rugăciune. Focul zugrăvit nu are căldură, omul mort nu are viață și rugăciunea rece nu are putere. Rugăciunile reci îngheață înainte de a se înălța la Cer.

De aceea, iubiți credincioși, știind că mari, grele și multe sunt necazurile noastre, să ne rugăm și noi cu credință și căldură. Să cerem și ni se va da nouă (Matei VII, 7), căci unde omul se roagă cu adevărat lui Dumnezeu, acolo nu poate lipsi nici harul Lui.

Extras din scrierile personale a Protoiereului Alexandru Dașcheev după revenirea din exil, 1960.

[1] Absolvent al Seminarului Teologic din Chișinău în 1915; din 1916, timp de 40 ani, a păstorit în parohiile învecinate Putineşti şi Gura Căinarului, Florești. Părintele Alexandru, a avut de suferit în urma represiunilor staliniste din 1940, fiind judecat și condamnat la 10 ani de lagăr, iar apoi deportat pe Peninsula Ciukotka. După revenirea din detenție în 1946, preotul a fost  persecutat tot restul vieții pentru a se lepăda de harul preoției, de credință și de Biserica lui Hristos. Mai multe informații biografice puteți găsi în cartea In memoriam: Protoiereu Mitrofor Grigore Lisnic, Ed. Labirint, Chişinău, 2013, sau pe site-ul https://protioanlisnic.blogspot.com/2014/06/un-pastor-adevarat-protoiereul.html 

Sursa: https://metanie.blogspot.com/