Să ne grăbim către casa părintească

Milostivul Dumnezeu primeşte la Sine cu drag pe tot cel ce vine la El. Unii, ca nişte cerşetori, se opresc în pragul casei Sale, străduindu-se să-şi umple coşul numai cu firimiturile Sale, dar El nu-i lasă să plece cu mâna goală. Unii se mulţu­mesc să fie slugi; trăiesc în casa Sa, caută să-I facă voia, intră în relaţie cu El, iar după ce-şi termină lucrul încredinţat nu ră­mân să se odihnească în casa Sa, ci merg într-ale lor.

Sunt, în sfârşit, şi copiii lui Dumnezeu; ei stau neînce­tat pe lângă El, trăiesc în prezenţa Lui, mereu în casa Lui, ştiu ce se află în inima Lui, iar El le spune fiecăruia: „Fiul Meu, tu eşti mereu cu Mine, iar ceea ce este al Meu este şi al Tău”.

Să se întrebe fiecare ce este: cerşetor, slugă sau fiu. Domnul ne cheamă pe toţi la Sine ca pe copiii Săi; ne oferă adăpostul Său, ne dă pace sub acope­rământul Său. Să ne grăbim a ne adăposti în acest liman de nădejde, ferindu-ne de mireasma cea urât mirositoare a ispi­telor, de viforul îndoielilor, de păcat, de ademeniri. Rămâ­nând în El, ne vom găsi pacea şi liniştea sufletelor noastre.

Extras din Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu: 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului, Editura Sophia, p.104