Viața Sfântului Cuvios Mărturisitor Sofian Boghiu de la Antim

Sfântul Sofian (născut Serghie Boghiu) a văzut lumina zilei la 7 octombrie 1912, în satul Cuconeștii Vechi, județul Bălți, o localitate frumoasă așezată pe malul Prutului, într-o familie de țărani harnici și credincioși.

Încă din copilărie a dovedit aplecare către liniștea rugăciunii, spre deosebire de alți copii care preferau jocurile, el fiind atras de icoane, cântările bisericești și frumusețea slujbelor. Această chemare a rodit repede: în toamna anului 1926, la doar 14 ani, a intrat ca frate la Schitul Rughi din județul Soroca. Aici a deprins disciplina vieții monahale, rânduiala ascultării și dragostea pentru cântarea bisericească.

Între anii 1928–1932 a urmat Școala de cântăreți bisericești de la Mănăstirea Dobrușa (Soroca), unde a studiat muzica psaltică și liturgica, punând bazele unei culturi teologice solide. Această școală era recunoscută în Basarabia interbelică drept un adevărat focar de pregătire pentru clerul viitor.

La 25 decembrie 1937 a fost tuns în monahism, primind numele de Sofian. La 6 august 1939 a fost hirotonit ierodiacon în Catedrala din Bălți.

În 1940 a absolvit Seminarul monahal de la Mănăstirea Cernica, iar apoi, datorită talentului, a fost trimis la Academia de Arte Frumoase din București (1940–1945), unde s-a specializat în pictura bisericească, fiind discipol al marilor maeștri ai vremii. În paralel, între 1942–1946 a urmat Facultatea de Teologie din București, formându-se atât ca pictor, cât și ca teolog.

La 15 august 1945 a fost hirotonit ieromonah pe seama Mănăstirii Antim din București, care avea să devină centrul vieții și lucrării sale. Tot aici a devenit unul dintre membrii de frunte ai mișcării spirituale și culturale „Rugul Aprins”, alături de părintele Daniil (Sandu Tudor), părintele Benedict Ghiuș, părintele Arsenie Papacioc, părintele Roman Braga, teologul Alexandru Mironescu și alții.

Între 1950–1958 a fost stareț al Mănăstirii Antim, dovedindu-se un bun chivernisitor și un părinte duhovnicesc blând. A pictat numeroase biserici, între care biserica mare a Mănăstirii Antim, Schitul Darvari și alte locașuri din București și din țară. Pentru o vreme a fost profesor de pictură bisericească la Seminarul monahal de la Mănăstirea Neamț, unde a format o generație de iconari și slujitori ai Bisericii.

Perioada detenției

În 1958, regimul comunist a dezlănțuit prigoana împotriva mișcării „Rugul Aprins”. Părintele Sofian a fost arestat, anchetat și condamnat la 16 ani de muncă silnică, pentru „uneltire contra ordinii sociale”. A trecut prin închisorile de la Aiud, Jilava și alte temnițe grele. În toată această perioadă, nu și-a pierdut credința, ci și-a întărit camarazii prin blândețe, rugăciune și tăcere binecuvântată.

Eliberat în 1964, prin decretul general de grațiere, părintele s-a întors la Mănăstirea Antim. Din acel moment, a devenit un adevărat far duhovnicesc al Capitalei, atrăgând la scaunul său de spovedanie sute și mii de credincioși.

Duhovnicul Bucureștilor

Chipul său blând, ochii luminoși, smerenia și discernământul l-au făcut cunoscut drept „Duhovnicul Bucureștilor”. Mulți oameni simpli, dar și intelectuali, studenți sau clerici, au găsit la el mângâiere, sfat și îndrumare.

El însuși spunea adesea:

• „Dumnezeu nu caută la vorbe, ci la inimă.”

• „Smerenia și rugăciunea deschid poarta Raiului.”

• „Pacea din jurul tău începe cu pacea din tine.”

• „Oriunde ești, fii un mic altar viu al lui Hristos.”

Trecerea la Domnul și canonizarea

La 14 septembrie 2002, chiar de praznicul Înălțării Sfintei Cruci, părintele Sofian a trecut la Domnul, fiind înmormântat la Mănăstirea Căldărușani.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rândul sfinților mărturisitori ai secolului XX, stabilind ziua de prăznuire la 16 septembrie. Proclamarea solemnă a canonizării a avut loc la 4 februarie 2024, în Catedrala Patriarhală din București, în cadrul centenarului Patriarhiei Române.

Schitul „Sfântul Arhanghel Mihail” și biserica cu hramul Sfântului Sofian de la Antim, Cuconeștii Vechi

Satul Cuconeștii Vechi, vatra natală a Sfântului Sofian, a fost acoperit de apele Prutului în anii 1970, odată cu ridicarea barajului hidroelectric de la Costești-Stânca. Din vechiul sat au mai rămas doar cimitirul și locul bisericii distruse ce purta hramul „Sf. Arhanghel Mihail”.

În aprilie 2024, la Cuconeștii Vechi, prin decizia Sinodului Bisericii Ortodoxe din Moldova a fost înființat Schitul „Sfântul Arhanghel Mihail”.

În prezent, pe teritoriul schitului se află o casă muzeu în cinstea Sf. Sofian și se zidește o biserică în stil ștefanian cu hramul Sfântului Sofian de la Antim, prima biserică închinată acestui sfânt, iar baștina Cuviosului Sofian – Cuconeștii Vechi renaște duhovnicește ca vatră de rugăciune și pelerinaj.