Preotul e un om condamnat la iubire. Vă rog, nu vă mai bateți joc de el. Ascultați-l.

Preotul e un om condamnat la iubire. Sigur că sunt și impostori, obsedați de bani sau executanți ai ritualului. Însă, dacă ai inima deschisă la ceea ce se petrece în tine și în fața ta, trebuie să te cutremuri.

În primul rând, ești ca un fir de ață între iubirea răstignită a lui Dumnezeu și fragilitatea firii umane. Ești o pală de vânt, o lumânare aprinsă în furtuna uriașă a nopții ăsteia de-i spunem lume. Și ceri mereu iubirea, deși universul zace sub tirania celui rău. Vorbești de iertare unor oameni (și ție) care nu iartă de zeci de ani un cuvânt. Porți în brațe un Bebeluș infinit de fin, între fiarele dezlănțuite ale demonilor. Spui de iubirea vrăjmașilor unora care iubesc vrăjmășia. Ești ridicol în fața campionilor materiei. Ești demodat în fața urletului tehnologic.

Mai mult. În adâncul altarului, acolo la Proscomidie, într-o tăcere care face soboarele de îngeri să plângă, Îl înjunghii în taină pe Dumnezeul veacurilor. Pe Cel pe care Îl iubești infinit, pe Cel pentru care te-ai făcut preot, pe Cel despre și cu care ai studiat 20 de ani, trebuie să-L ucizi. Și te doare cumplit când pui sfanta copie pe pâinea mică a Agnețului: Junghie-Se Mielul lui Dumnezeu, pentru viața și pentru mântuirea lumii. Și străpungi pâinea și Hristos plânge. Și știi că fără Euharistie, lumea asta s-ar transforma în iad. Ții deschise cu sulița rănile Crucii, ca Izvorul sângelui lui Dumnezeu să curgă și să mântuiască întregul univers. Că fără El suntem infinit de morți.

Și mereu te apropii de Pruncul mic. Jertfești ceea ce ai mai drag. Cum ți-ar muri un copil. Cum ai junghia pe Isaac, biet Avraam cu sufletul urlând de durere. Și Îl iubești, și știi că moartea lui, o dată pentru totdeauna pe Cruce, sfărâmă porțile iadului din noi.

Și așa îți trăiești viața. Mori cu fiecare Liturghie și înviezi cu fiecare Împărtășire. Uneori Pruncul îți pune mana Lui streașină la ochi, ca la ucenicii spre Emaus. Că altfel ai muri de suferință. Tot mergi așa, cu mieii în brațe, sperând că haita de lupi va sta departe.

Preotul o omul Liturghie. Omul străpungere și omul moarte, și omul Înviere. Vă rog, nu vă mai bateți joc de el. Ascultați-l.

Părintele Ioan Istrati, https://www.facebook.com/ioan.istrati