Mitropolitul Tihon (Șevkunov): Temerile vremii noastre și liniștea Dumnezeiască

Atunci când nouă ni se pare că lumea se năruie, când răul triumfă și planurile noastre se risipesc, trebuie să ne aducem aminte: Împăratul nostru nu se agită în panică. Puterea și Biruința Sa sunt de nezdruncinat. Sfârșitul istoriei este determinat de către Biruitor. Teama noastră este doar un semn, un semn al faptului că am uitat Cui noi slujim.

„Dacă este să fim sinceri în fața lui Dumnezeu și cu noi înșine, atunci nu putem să nu recunoaștem: astăzi noi prea puțin înțelegem despre ceea se întâmplă în lume. Viața omului devine tot mai mult asemănătoare cu un nemilos și foarte zbuciumat ocean, unde vechile și obișnuitele faruri s-au stins, iar cele noi doar amăgesc cu luminarea lor vicleană și mincinoasă. Omul pierde complet orientarea duhovnicească. Dorința de a pătrunde logica evenimentelor este zadarnică. În ele nu este logică. Disperarea și necunoașterea viitorului tot mai des nasc în om nu pur și simplu o neliniște, ci o adevărată și îngrozitoare spaimă.

Despre faptul că oamenii, inclusiv creștinii, vor cădea în asemenea stare, starețul arhimandrit Ioan (Krestiankin) a avertizat de mai multe ori. Acest om a trecut prin calvarul încercărilor din secolul al XX-lea și cunoștea prețul fricii omenești. Părintele Ioan ne repeta insistent că cele mai importante nenorociri ale vremii noastre sunt «tulburarea, zăpăceala și confuzia». El spunea:

«Vremea în care ne-a adus Dumnezeu să trăim este cea mai vagă și neliniștită. Tulburarea, zăpăceala și confuzia clatină ceea ce este de neclintit, și asta încă nu este sfârșitul. Mai departe survin vremuri și mai grele.»

Părintele Ioan avertiza: când slaba credință și frica iau stăpânire pe suflet, atunci în el se întronează haosul. Dar noi încercăm îndârjit «să rezolvăm» istoria de sine stătător, iarăși încercăm să înțelegem logica evenimentelor, ca să avem măcar ceva de ce să ne agățăm; ca să apară măcar iluzia că noi ceva mai «controlăm».

Mintea aflându-se în haos, uită complet că Dumnezeu nu ne cheamă la «înțelegerea» planurilor și îngăduirilor Sale. «Gândurile Mele nu sunt ca gândurile voastre şi căile Mele ca ale voastre, zice Domnul.» (Is. 55:8) Hristos ne cheamă să avem încredere în iubirea Sa.

Atunci care este ieșirea?

Astăzi, la Dumnezeiasca Liturghie am auzit cele mai importante, anume în contextul reflecțiilor noastre, cuvinte proorocești ale împăratului David. Pe ele le citează apostolul Pavel, care exact ne pironește mintea la o taină mântuitoare și de nepătruns: «Zis-a Domnul Domnului Meu: „Şezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale”.» (Ps. 109:1)

Deci, de la Domnul la Domnul a fost cuvântul: «Şezi de-a dreapta Mea până când voi pune pe vrăjmaşii tăi aşternut picioarelor Tale.» (Evr. 1:13). Aceste cuvinte sunt adresate de la Egal la Egal, de la Dumnezeu Tatăl către Cel de o ființă și de un Tron – Fiul Său. «Șezi de-a dreapta Mea» este cea mai înaltă și adevărată formă a odihnei Învingătorului. Hristos a săvârșit lucrarea Sa. El a învins moartea. Și înălțarea Sa la Cer este întronarea Biruinței Dumnezeiești în certitudinea absolută.

Lumea în care noi trăim este o lume a deșertăciunii, neliniștii și alergării veșnice. Noi ne-am obișnuit că puterea trebuie întotdeauna să se demonstreze pe sine – prin tunetul armelor, zgomotul discursurilor, nesfârșita activitate administrativă. Dar Adevărata autoritate nu are nevoie de o permanentă demonstrație a puterii sale. Anume această Dumnezeiască Tihnă trebuie să devină cel mai important punct de sprijin pentru sufletele noastre neliniștite.

Atunci când nouă ni se pare că lumea se năruie, când răul triumfă și planurile noastre se risipesc, trebuie să ne aducem aminte: Împăratul nostru nu se agită în panică. Puterea și Biruința Sa sunt de nezdruncinat. Sfârșitul istoriei este determinat de către Biruitor. Teama noastră este doar un semn, un semn al faptului că am uitat Cui noi slujim.

În liniște Dumnezeiască Hristos așteaptă ceasul Său, pe care doar El îl știe, atunci când istoria omenirii pe pământ se va sfârși. Iar neliniștea, zăpăceala sunt adesea semnele slabei noastre credințe în faptul că Hristos într-adevăr domnește.

Dar iată următoarele cuvinte ale profeției: «… până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale”» (Ps., 109:1). Dușmanii ca «așternut»… Haideți din veacul nostru al XXI-lea să ne aducem aminte, cum în vechime împăratul învins chiar se culca pe pământ, iar învingătorul punea piciorul pe gâtul său. Acesta a fost semnul deplinei supușenii. Să atragem atenția că Dumnezeu nu zice: «Îi voi distruge pe dușmani într-o clipită». Ci că îi va face pe ei așternut.

Aici este Pronia cea de nepătruns a lui Dumnezeu: El folosește chiar și înverșunarea răului, chiar și nebunia trufiei omenești, ca în cele din urmă ele să servească slavei creației Sale. Totul ce astăzi se răscoală împotriva Adevărului va deveni doar treaptă ce înalță triumful Proniei Dumnezeiești. Dușmanii Domnului sunt constrânși, împotriva voinței lor, să devină ziditorii Împărăției Sale, iar înfrângerea lor doar mai strălucitor vădește dreptatea lui Dumnezeu.

Între «așezarea» lui Hristos și biruința definitivă stă cuvântul «până ce». Acesta este timpul în care trăim noi cu dumneavoastră. Astăzi este timpul încercării noastre. Dumnezeu dă posibilitate răului să acționeze, iar nouă – posibilitatea de a alege: ne temem de «dușmanii» vremelnici sau păstrăm fidelitate Veșnicului Împărat-Biruitor?

Istoria nu este o înșiruire de evenimente accidentale, ci acțiunea lui Dumnezeu pentru «îmblânzirea» răului. Dumnezeu nu-i distruge pe dușmani instantaneu; El dă timp pentru pocăință și pentru coparticiparea noastră în această biruință. Slujirea noastră constă în participare la «supunerea» lumii lui Hristos. Noi suntem ostașii acelui Împărat – care deja a biruit, dar care ne dă cinstea să terminăm această luptă în inimile noastre și în societatea omenească. Să fim deci conlucrătorii Domnului în acest timp «până ce». Ca munca noastră, slujirea Patriei și Bisericii, educația noastră a copiilor – să fie îmbibată cu această încredere: Hristos a biruit!

Hristos – Capul Bisericii pe Tron. Noi, Trupul Lui, suntem părtași la această autoritate împărătească. Noi nu avem dreptul la neglijență duhovnicească, nu avem dreptul să fim «plebei duhovnicești», care se agită și cârtesc. Noi suntem supușii Împăratului slavei. Demnitatea noastră stă în păstrarea păcii lui Hristos înăuntrul nostru, chiar și atunci când în jur se dezlănțuie furtuna.

Dar, vorbind despre liniștea dumnezeiască a lui Hristos, noi nu putem închide ochii la ceea ce se întâmplă în inimile noastre. Noi auzim cuvintele «șezi de-a dreapta Mea», dar singuri nu ne găsim locul. Noi auzim despre «așternutul picioarelor», dar singuri fremătăm înaintea următoarei provocări a vremii. Nesiguranța noastră, puțina credință a noastră sunt semne ale faptului că noi am pierdut din vedere pe Domnul nostru și Tronul, pe care El este așezat. Noi ne uităm sub picioare la valurile furioase și, la fel ca Apostolul Petru, începem să ne scufundăm. Frica noastră este demascarea pustietății noastre, noi Îl mărturisim pe Hristos cu gura, dar în momentele critice ne încredem în calculele noastre deșarte, care de fiecare dată dau greș.

În momentele celei mai negre tristeți, să răsară în mintea noastră acest chip: Hristos pe Tron. Dacă voi simțiți că pământul fuge de sub picioare, că teama paralizează inima, să știți: voi pur și simplu prea mult timp v-ați uitat la «dușmani» și «valuri». Atenția inimii voastre și minții voastre a fost țintuită asupra lor. Voi duhovnicește v-ați paralizat. Aduceți-vă aminte de cuvintele care astăzi au fost exclamate chiar din inima Dumnezeieștii Liturghii – din canonul Euharistic: «SUS SĂ AVEM INIMILE!» Mutați privirea voastră acolo unde «de-a dreapta Tatălui» stă Hristos. Acolo e Tăcere. Acolo e Biruință. Acolo este adevărata noastră Patrie.

Să mergem atunci prin viață nu speriați de lume, ci inspirați de Cer, căci Domnul nostru deja s-a așezat întru slavă și Biruința Sa este acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!”

Din predica mitropolitului de Simferopol și Crimeea Tihon (Șevkunov) rostită la Mănăstirea de călugări „Sfântul cneaz Vladimir” din Chersonesos, Sevastopol, 8 martie 2026.

Sursa: ПРАВОСЛАВИЕ.RU

În imagine la publicare: Hristos pe Tron cu îngerii. Mozaic în Bazilica Sant’Apollinare Nuovo din Ravenna, Italia.