De ce postim de sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci ?

Sfinții Părinți au rânduit ca în ziua Înălțării Sfintei Cruci, prăznuită pe 14 / 27 septembrie, să postim. Postim pentru a ne aduce aminte de Pătimirile și Moartea Domnului. Nu întâmplător, în ziua Înălțării Sfintei Cruci se citește la Sfânta Liturghie Evanghelia din Vinerea Mare, în care este prezentată toată durerea de pe Golgota.

Având în vedere că semnul Crucii rămâne veșnic în Hristos, că nicio cruce nu este despărțită de El, înfrânarea noastră este o răstignire interioară pentru a primi slava și lumina Învierii Domnului. Iar la Înviere știm că se ajunge nu prin viață, ci prin moarte, nu prin afirmarea de sine, ci prin jertfa de sine.

Biserica Ortodoxă nu desparte pe Mântuitorul de Crucea Sa. Din acest motiv, Biserica i se adresează ei ca unei persoane. Astfel, harul pe care îl primim prin Sfânta Cruce este atât de mare, încât trebuie să ne apropiem de Sfânta Cruce prin post. Postul îl ajută pe om să vadă, fără să orbească de strălucirea dată de Cruce, care este „mai scânteietoare decât soarele”.

Prin cruce nădăjduim să primim biruința asupra tuturor necazurilor și suferințelor din viață și binecuvântare de la Hristos Dumnezeu. „Doamne, Cel ce Ți-ai întins mâinile pe Cruce de bunăvoie, învrednicește-ne pe noi să ne închinăm Ei, întru străpungerea inimii, luminându-ne bine cu postirile și cu rugăciunile, cu înfrânarea și cu facerea de bine ca un bun și de oameni iubitor”, spune o cântare a Bisericii.

Postul trebuie ținut din iubire, nu din obligație. Și când este ținut astfel, orice post, chiar și cel aspru, devine ușor. Trupul începe să se mulțumească cu puțină hrană, iar omul nu se mai plânge nici de foame, nici de sete și osteneală, pentru că Hristos Însuși i-a devenit hrană, băutură și odihnă. Astfel, postul în Ortodoxie nu este o simplă abținere de la anumite mâncăruri, ci este o împreună-călătorie și unire cu Dumnezeu.

Menționăm că pe 14 / 27 septembrie, de ziua Înălțării Sfintei Cruci, sărbătorim amintirea a două evenimente din istoria lemnului Sfintei Cruci:

1. descoperirea Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul și înălțarea ei solemnă în fața poporului, de către Patriarhul Macarie al Ierusalimului, în ziua de 14 septembrie din anul 335. Acest fapt minunat se datorează Sfintei Împărătese Elena, mama Sfântului Împărat Constantin.
2. aducerea Sfintei Cruci de la perși în anul 629, în vremea împăratului Heraclius, care a depus-o în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, după ce Patriarhul Zaharia a înălțat-o înaintea credincioșilor, pe 14 septembrie 630.