Îndemn de Demostene Botez

Demostene Botez (n. 29 iulie, 1893, satul Hulub, comuna Dângeni, judeţul Botoşani – d. 17 martie 1973, Iaşi) a fost un scriitor şi publicist român, academician (membru corespondent din 1963) şi avocat (licenţiat în drept al Facultăţii din Iaşi).

Este fiu de preot. Demostene Botez a urmat şcoala primară în satul natal, iar cele liceale la Liceul Internat din Iaşi. A urmat Facultatea de Drept a Universităţii „Al.I. Cuza”, şi a obtinut licenţa în drept în 1915.

A început să practice avocatura la Iaşi, iar din 1934 la Bucureşti. Până în 1950 a practicat avocatura în paralel cu activitatea literară. După 1950 a lucrat numai în domeniul literaturii şi al publicisticii.

A debutat în literatură în 1911, cu poezie publicată în revista ieşeană „Arhiva”.

Din 1921, a aderat de cercul de la revista „Viaţa românească”, care i-a publicat o mare parte a creaţiei sale. Debutul editorial a avut loc in 1918, cu volumul de poezii Munţii, premiat de Academia Română.

A publicat multă literatura pentru copii şi a desfăşurat o bogată activitate de traducător. Demostene Botez a fost o perioadă preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România.

Casa Memorială „George Topîrceanu” din Iaşi a aparţinut scriitorului Demostene Botez, prieten cu George Topîrceanu. În memoria sa, Liceul teoretic din Truşeşti poartă numele Demostene Botez.

***

Îndemn

De Demostene Botez

Când te duci seara la culcare
Şi-ţi pui o mână pe obraz
Să te întrebi cu-ngrijorare:
“Ce am făcut eu oare azi?”

O zi trecută fără fapte
Care să-ţi fi rămas în minte,
În viaţa ta, e ca o noapte
Sau ca un basm fără cuvinte.