Purtarea mamei în timpul sarcinii

Nota sufletească dominantă în familie, cu deosebire din vremea sarcinii, şi mai ales a ma­mei, va fi caracteristica întregii vieţi a urmaşilor.

Acum e vremea când să faci ce vrei din copilul tău, acum eşti cu deosebire datoare să-l păzeşti de toate relele cu care n-ai vrea să te supere, fiindcă numai acum poţi şi te ascultă cu desă­vârşire. Deci nu te lăsa coruptă de soţul mal slab de fire şi neînstare să priceapă minunea ce o săvârşeşte credinţa ta, ca să nu plângi degeaba de pe urma ticăloşiilor copilului tău pe care nu l-ai păzit curat în vremea în care trebuia păzit.

Îndreaptă purtările tale, mamă, către Dumne­zeu, Care săvârşeşte prin tine minunea îmbinării unui pui de om cu un pui de cer, răsplată de fericire pentru ostenelile tale.

Din învățăturile Părintelui Arsenie Boca, Tinerii, Familia și copiii născuți în lanțuri, Editura Credința Strămoșescă, 2009, p. 140

O femeie în timpul sarcinii trebuie să ştie că trage din ea copilul. Trage comportament, moralitate, totul. De aceea copilul se zbate în burtă când mama e supărată, de aceea dansează când mama e bucuroasă. Dar trebuie să mai ştim că nu numai în timpul sarcinii copilul trage din mamă, ci şi după, ani de zile, uneori până la moarte, alteori mai puţin intens, până pe la 21-24 de ani. Dar să mai ştim încă un lucru, copilul trage şi din tată, deşi nu e în burta tatălui. Trebuie să ştim că e o legătură a copilului cu părinţii, nu e aşa oricum. Şi atunci tatăl trebuie să aibă un anumit comportament şi dez­măţul tatălui îl trage şi copilul, nu ca o moştenire, ci ca o con­secinţă. Şi să ştim că atunci când suntem imorali, nedrepţi, se răsfrânge şi asupra copiilor. Şi să ştim noi, copiii, că trebuie să luptăm foarte mult cu noi prin spovedanie, liturghie şi celelal­te pentru a anula nu moştenirea (pentru că nu putem asta şi nu ar fi drept să spunem că moştenim şi gata, nu mai avem ce face), dar să anulăm consecinţa, nu păcatul.

Din Părintele Nicolae Tănase, Soțul ideal, sotia ideală, Editura Anstasis, 2011, p.228