Scurt istoric a construcției Bisericii din Lucășeuca

La poalele codrului cu un dulce freamăt secular, mai există şi astăzi în Republica Moldova un sat în care nu a fost nicodată Biserică Ortodoxă. Da, este vorba de satul Lucaşeuca. Deşi sat mare, răzeşesc, aflat în apopierea unuia dintre cele mai vechi oraşe basarabene- Orhei, a fost nevoie de secole, ca aici, cu ajutorul Bunului Dumnezeu să se înceapă construcţia unui sfânt lăcaş.

Cu toate că e un sat majoritar ortodox, Lucaşeuca abia după trecerea a peste 1900 ani de la naşterea creştinismului a hotărât pentru prima dată să-şi construiască o biserică, un lăcaş de resemnare în faţa mărinimiei Bunului Dumnezeu. Prima încercare, făcută la 1905, de a construi o biserică a eşuat din lipsă de finanţe. Sa pus doar temelia ei. Abia la anul 1997, sa hotărât ridicarea unei noi Biserici, în acelaşi loc, stabilit încă la anul 1905 de către străbunii noştri. Fundamentul făcut de ei, din păcate a fost completamente dărâmat, luându-se decizia de a schimba şi proiectul vechiului lăcaş de cult.

Până la momentul de faţă, prin contribuţia mai multor persoane de bună credinţă din localitate, în acest context ţin să menţionez meritul deosebit al domnului Ion Straşnic care a plecat deja de câţiva ani la cele sfinte, s-a reuşit ridicarea pereţilor Bisericii mai sus de ferestre.

Mai mult de doi ani construcţia bisericii a fost stopată din lipsă de materiale şi de finanţare. Începând cu luna mai, a anului 2006, lucrările de construcţie a Bisericii s-au reluat datorită mărinimiei mai multor oameni de bună credinţă.

Anul 2006, a fost marcat de ridicarea clopotniței, a cupolei centrale, tencuială exterior, interior, acoperișul Bisericii cu lemn și tablă, gardul Bisericii, iconostas provizoriu, etc. Începutul anului 2007, ne-a adus trecerea în Biserica nouă, deși nefinisată. Totodată, 2007 a fost marcat de aşa evenimente ca procurarea a mai multor obiecte de cult, punerea teracotei, punerea Crucilor pe Biserică, deschiderea Sfântului Lăcaş în ajunul Postului Mare la care cu o deosebită solemnitate au fost aduse spre închinare Iconiţele Mântuitorului sângerândă, a Maicii Domnului şi a Sfântului Ierarh Nicolae, făcătoare de minuni care au fost expuse câteva zile spre închinare creştinilor. Până în anul 2010, sa reușit finisarea tuturor lucrărilor: Iconostas nou, teracotă interior și pavaj exterior, icoane, etc. La 25 noiembrie 2010, Prea Sfințitul Petru, Episcop de Ungheni și Nisporeni, cu Binecuvântarea Înalt Prea Sfințitului Vladimir, Mitropolitul Chișinăului și a Întregii Moldove, a săvârșit rugăciunile de Sfințire a Prestolului și a Sfântului Lăcaș, în cinstea Sfintei și de viață Dătătoarei Treimi.

Anii 2011-2014 au fost marcați de alte lucrări de finisaj, cât și ridicarea Casei Parohiale.

Suntem conştienţi de faptul că încă foarte multe sunt de făcut, însă nu negăm și ajutorul și Harul lui Dumnezeu. De fiecare dată, la începutul fiecărui lucru din viaţa noastră unica speranţă a noastră trebuie să fie îndreptată către bunul nostru Dumnezeu, către Tatăl nostru Ceresc, cât şi către Fiul Său iubitor. Doar astfel, doar printr-o credinţă fermă în Dumnezeu avem toate şansele de a scoate la capăt lucrul început, cât şi speranţa că tot ceea ce facem o facem pentru Dumnezeu şi pentru mântuirea sufletelor noastre, doar, până la urmă acesta ar fi scopul final al fiecăruia dintre noi, mântuirea…

Preot Iulian Raţă