Este bine să renunţi la înfrumuseţare

Femeile să se abţină de la obiceiul vătămător al vopsirii feţei, ca să nu Îl batjocorească pe Creatorul lor, încercând să ascundă, chipurile, defectele creaţiei. Ce tot faci, femeie? Crezi că prin vopsele şi alifii poţi să adaugi ceva la frumuseţea ta naturală sau poţi schimba urâţenia chipului tău? Nu numai că nu vei reuşi nimic din acestea, dar îţi vei urâţi şi sufletul.

Această ocupaţie nefolositoare este semnul superficialităţii tale. De altfel, prin sulimenirile tale, atragi privirile neînfrânaţilor, făcându-i să păcătuiască. Domnul a spus: Oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui (Matei 5, 28). În felul acesta, te faci vinovată în faţa lui Dumnezeu pentru căderea acelora în păcat.

De aceea, este bine să renunţi cu totul la înfrumuseţare. Dar dacă acest obicei prost te-a luat cu totul în stăpânire şi nu vrei să renunţi la el, atunci măcar nu te vopsi când vii la biserică. Dacă nu faci astfel, este ca şi cum ai ajunge la port, dar ai naufragia, sau te-ai duce la doctor şi ai pleca de la el mai bolnavă ca înainte.

Extras din Sfântul Ioan Gură de Aur, Problemele vieții, Editura Egumenița, p. 372

Sfântul Ioan Hrisostom învaţă şi mustră femeile creştine care se sulimenesc, zicându-le: „Dacă Lia aceea, femeia Patriarhului Iacob, cu toate că era urâtă din fire şi nu era iubită de bărbatul ei, precum sora sa Rahila, şi măcar că era crescută de păgâni închinători de idoli, cu toate aceste arătate deci şi adevărate pricini, n-a îndrăznit să pună dresuri pe faţă şi să-şi strice firescul caracter al feţei sale, ci l-a păzit întreg; cum tu creştină fiind şi având cap pe Hristos, îndrăzneşti a pune pe faţa ta această satanicească mască? Cum nu-ți aduci aminte că această faţă pe care o dregi cu suliman ai curăţit-o cu Sfântul Botez?

Cum nu te gândeşti că aceste buze pe care le roşeşti acum, le-ai vopsit de atâtea ori cu Sângele Stăpânului Hristos, când te-ai împărtăşit? Să ştii că te-ai unit şi te-ai logodit cu Împăratul Hristos, care nu se bucură de aceste vopsele dinafară ale trupului, ci de frumuseţea cea dinăuntru a sufletului, care îi este foarte îndrăgită.

Din Protos. Nicodim Măndiţă, Luxul şi împodobirile ruinează sufletul, Editura Agapis, 2000, p. 85