Toate acestea sunt taine, ceilalţi nu le înţeleg

Unui medic pediatru îi spunea:

– Cum îi consulţi pe copii?

– Aşa.

-Ia ascultă cum trebuie să procedezi. În clipa în care examenezi fiecare copil, să te rogi fierbinte şi cu multă iubire: „Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-l pe robul Tău!”

Aşa, cu inima deschisă, să te rogi pentru fiecare copil. E un sufleţel pe care Domnul l-a trimis în mâinele tale. Când îi pui mâna pe căpuşor, roagă-te fierbinte în sinea ta, iar harul lui Dumnezeu va cerceta sufletul copilului.

Toate acestea sunt taine, ceilalţi nu le înţeleg: Tu îi vei da medicamente pe care ştiinţa ta îţi spune să i le dai, dar, în cele din urmă; Hristos îl va vindeca pe copil, la rugăciunile tale şi ale părinţilor lui. Crezi asta?

***

Altădată, îi spunea:

Văd că nu-i consulţi pe copii aşa cum te-am sfătuit! Te înghite rutina şi uiţi. Măi, dăruieşte-te lui Hristos şi şi dăruieşte-I Lui aceste mici făpturi, împreună cu rugăciunea ta, ca El să le sfinţească!

Ai văzut, Hristos vindeca folosindu-se de o modalitate concretă: fie lua mâna, fie fie atingea ochii, limba, etc. Tot aşa să faci şi tu. Luând în braţe copilaşul sau prinzându-l de mână, prin rugăciunele tale către Hristos, Harul Lui Dumnezeu îl atinge.

Nu același lucru îl face oare orice preot în timpul fiecărei taine?

Ca să vină harul Sfântului Duh, își pune mâna pe capul celui care se spovedește, se hirotonisește, se căsătorește sau se botează.

Rugăciunea este o forță tainică ce se transmite în chip tainic sufletului celuilalt.

Din Părintele Porfirie, Antologie de sfaturi și îndrumări, Traducere de Prof. Drd. Sorina Munteanu, Editura Bunavestire, Bacău, p. 210