A ierta este o lucrare permanentă

Puterea de a ierta este proprie celor care se apropie încet de despătimire, care au început să iasă cu încetul din această lume. Care sunt pricinile pentru care urâm un om, pentru care ne supărăm pe el? Are mai mulți bani? Ne-a păcălit într-o afacere? A mers în locul nos­tru într-o călătorie care se oferea de la lo­cul de muncă şi aşa mai departe.

Toate acestea vin din alipirea noastră de cele materiale, de cele pământeşti şi trecătoa­re. În măsura în care ne desprindem de ele şi ne îndreptăm mintea către Dumne­zeu, către viaţa veşnică, ştiind că toate sunt deşertăciune, iertăm uşor.

Nu este cu neputinţă să iertăm pe omul păcătos din faţa noastră. Pentru că Însuşi Dumnezeu l-a iertat. Aceas­ta este cugetarea cea mai de folos. Aceas­ta este raportarea pe care trebuie să o avem faţă de aproapele. Înainte de a-l judeca eu trebuie să mă întreb cum îl jude­că Dumnezeu pe el? Şi cum îl judecă? A murit pentru el! Dumnezeu l-a iertat. Vin oameni cu întrebări de genul: Oare cre­deţi că pe verişorul meu, care a făcut aşa şi aşa, poate Dumnezeu să-l ierte?” Când a murit pe cruce, a arătat că l-a iertat.

Este luptă, nu putem ierta de la început. Dar dacă avem această lucrare, Dumnezeu prin harul Său ne ajută. Ve­dem cât de greu este să ierţi, pentru că este greu, este cea mai grea lucrare.

A ierta este o lucrare permanentă. Iară şi iară să căutăm motive pentru care să îndreptăţim pe cel din faţa noastră: poa­te a fost obosit, poate-i bolnav, are o educaţie altcumva decât a mea, nu l-am înţeles eu corect, am fost eu obosit şi tul­burat… Să luăm vina asupra noastră. Acesta este un exerciţiu duhovnicesc prin care ne desăvârşim.

Deci să nu ne tulburăm, că nimeni nu poate ierta dintr-odată. Dacă ar fi aşa de simplu, n-ar mai sta această poruncă în mijlocul Evangheliei, n-ar mai făgădui Dumnezeu împărăţia pentru un gând pe care noi l-am putea dobândi atât de uşor. Este osteneală. Dar, prin exerciţiu, dacă tot timpul vom căuta aceasta, vom reuşi.

Ieromonah Savatie Baștovoi, A iubi înseamnă a ierta, Editura Cathisma, București, 2006, p. 69,71, 78