Puţin câte puţin, taie îndulcirile vieţii şi dezrădăcinează obiceiurile lumeşti

Ce i-a slujit că a stat atâta vreme pe lângă Elisei lui Ghiezi, ce şi-a atras pedeapsa leprei pentru iubirea de agonisită? Ce folos din toată înţelepciunea lui Solomon şi evlavia lui de mai înainte, dacă apoi, din iubirea de parte femeiască, a căzut în închinarea la idoli?

Pentru cel ce, cu adevărat râvneşte să vieţuiască după Dumnezeu e îndestul, pentru adeverirea celor spuse, singură pilda căderii lui Iuda, care atâta vreme a fost învăţat de însuşi Domnul – însă apoi, abătându-se de la bine, L-a vândut pe însuşi Învăţătorul şi a sfârşit în chip nenorocit, spânzurându-se.

Aşadar, nu da somn ochilor tăi şi genelor tale dormitare, ca să te mântuieşti precum căprioara de săgeată şi pasărea de laţ! Ia seama, prin mijlocul curselor treci şi umbli pe muchie de stâncă înaltă, de unde căderea nu e fără vătămare pentru cel ce s-ar întâmpla să cadă.

Totuşi, nu te întinde deodată la înălţimea nevoinţei, ca nu cumva să ameţeşti şi să cazi de la această înălţime. Mai bine să urci puţin câte puţin la înălţimea sporirii decât să cazi iar jos dintr-un avânt nechibzuit, lucru care nu e lipsit de vătămare pentru suflet. Puţin câte puţin, taie îndulcirile vieţii şi dezrădăcinează obiceiurile lumeşti, ca nu cumva, întărâtându-le deodată, să atragi asupra ta o mulţime zgomotoasă de ispite; ci atunci când reuşeşti după putere să scapi de o îndulcire pătimaşă, treci la război împotriva alteia – şi aşa vei scăpa cu uşurinţă de toate.

(Patericul Lavrei Sfântului Sava, Editura Egumenița, 2010, pp. 103-104)