Cartea ”Vaccinurile: prevenție sau boală?

Fabricile care le produc şi guvernele care le promovează sunt sincer îngrijorate de bolile popoarelor infectate cu miliardele de doze sau există un interes economic în promovarea lor?

Cartea autoarei Dr. Christa Todea-Gross încearcă să răspundă la aceste întrebări pentru toţi – părinţi, medici şi studenţi – cei care o citiţi.
Literatura medicală şi jurnalistica au dovedit în ultimii ani că industria de medicamente este una dintre cele mai profitabile afaceri în lume. Orice conştiinţă profesională trebuie să se întrebe dacă un tratament este sau nu prescris abuziv, numai pentru a se obţine un profit,  şi dacă nu cumva reacţiile adverse depăşesc beneficiile.

Idei contestatare asupra teoriei vaccinaliste au fost încă de la începutul folosirii vaccinurilor. Pe  măsură ce au trecut anii cercetătorii au acumulat date statistice şi istorice importante, care îi ajută acum să judece şi să precizeze mai bine fenomenul.

Iată doar câteva exemple:
–          România este cea mai vaccinată ţară europeană contra tuberculozei şi are cea mai multă tuberculoză între ţările europene (în statistica anului 2004, de 10 ori mai multă tuberculoză decât media europeană); pe de altă parte, ţările nordice nu şi-au vaccinat niciodată populaţia contra tuberculozei şi astăzi se pot mândri cu o statistică 0 (zero) cazuri.
–          Lansarea vaccinului “contra cancerului de col uterin” a fost o farsă ştiinţifică, juridică şi procedurală deoarece între  human papiloma virus  şi cancerul de  col uterin nu există nici o legătură, aşa cum se vede din statistica următoare: peste 6 milioane de femei americane  sunt infectate anual cu human papiloma virus; dintre ele doar 0,16 % au şi cancer de col uterin; pe de altă parte, din cele 3700 de femei americane care decedează anual de cancer de col uterin , 70% sunt infectate cu human papiloma virus;aceste cifre demonstrează cu tărie că nu human papiloma virus dă cancer, ci cancerul, o dată apărut, se infectează foarte repede cu  human papiloma virus  din cauza vulnerabilităţii celulelor colului uterin.
–          Toate analizele de sănătate publică menţionează că incidenţa maximă a cancerului de col uterin este între 35-55 ani); este cel puţin hazardat să susţii, după o urmărire de 2 ani, că vaccinul administrat fetelor de 9 ani previne cancerul la 55 ani!
–          Fabricanţii nu au putut garanta la lansare că vaccinul lor nu are efecte oncogene, nici mutagene.
–          În toamna anului 2008, Ministerul Sănătăţii şi-a luat drept partener Patriarhia Română pentru a promova vaccinul antigripal. La pagina 2 a protocolului se spune că “vaccinarea este recomandată tuturor persoanelor….”, la pagina 3 se spune că vaccinul  “nu dă reacţii adverse şi nu provoacă malformaţii fătului”, iar la pagina 4 scrie că vaccinul dă “reacţii locale la 30-50% dintre vaccinaţi: roşeaţă, induraţie, echimoze, iar reacţiile generale sunt în procent de 1%. Foarte rar – reacţii alergice severe, precum urticarie, rinită, şoc anafilactic”; facem precizarea că şocul anafilactic, oricât de rar ar fi, este adesea mortal; şi exemplele pot continua.
Date importante despre inutilitatea vaccinurilor, reacţiile adverse şi patologia pediatrică nou creată (o boală nouă indusă) de vaccinuri veţi găsi între copertele acestei cărtţi (ADHD, autism, leucemii, forme rare de cancer etc.).

Desigur, părinţii sunt liberi să-şi vaccineze sau nu copiii. Libertatea de a acţiona asupra propriei persoane este sacră şi este un dar al Creatorului. Ea este însă adeseori încălcată de oficialii Ministerului Sănătăţii şi Învăţământului, care dau dispoziţii contradictorii şi viclene: “Vaccinarea nu este obligatorie, dar cine nu se vaccinează trebuie să semneze pe propria răspundere”; „vaccinarea nu este obligatorie, dar directorii de şcoli nu au voie să primească copii nevaccinaţi şi, dacă încalcă această regulă, vor fi amendaţi”, motivându-se că elevii nevaccinaţi ar fi un pericol contaminant pentru copiii vaccinaţi. În felul acesta ei recunosc singuri că vaccinarea nu este protectoare şi că degeaba au făcut-o!

În urmă cu câţiva ani, am intervenit în presă cu câteva texte lămuritoare asupra vaccinurilor. Un ziarist-medic m-a atacat vehement. Văzând că textul lui nu a avut nici un ecou şi nici o urmare m-a reclamat la Colegiul Medicilor (din ziarist liber a devenit un ziarist delator). Colegiul Medicilor m-a chemat la Comitetul de Disciplină şi m-a judecat pentru un delict de opinie, contrar tuturor statutelor şi codurilor deontologice din ţările europene. Riscam retragerea dreptului de liberă practică…
Dr. Christa Todea este un model de medic care îşi iubeşte profesia şi bolnavii. Desigur că îşi asumă la rândul său riscul de a fi contestată de cei care nu respectă axioma profesiei noastre:  primum non nocere.

Prof. Univ. Dr. Pavel Chirilă