Despre Sărbători (din Pravila bisericească)

Sărbătorile sînt zile închinate pentru pomenirea evenimentelor iconomiei dumnezeieşti şi a sfinţilor Săi (Ps. 8,8; Ioan 15,14; Iacob 2,23). Ele sînt duminicile de peste an, sărbătorile împărăteşti, şi cele ale sfinţilor mari şi mici (Const. Ap. v. 25)

Orice creştin este obligat să respecte aceste sărbători, ca să aibă timp de a se ruga acasă şi la biserică, a citi cărţi bisericeşti, a face fapte bune, etc., iar nu ca să se lenevească şi să se dedea la păcate. Se îngăduie a se face anumite treburi gospodăreşti pentru timp scurt ca: pregătirea hranei, îngrijirea hainelor, a vitelor, dar nu şi acelea care răpesc tot timpul şi mână sufletul omenesc la cîştigul de averi şi lăcomie, căci este păcat (Deut 28,1-6; Ex. 16, 15-35; I Tim. 6, 8-10).
Distracţiile tineretului sînt îngăduite după slujbele de dimineaţă, care aduc la destindere şi buna dispoziţie necesară vieţii. Orice fel de sărbătoare lumească, care nu duce la păcat, nu este condamnată” (Apost. 6, 64; 70, 71).
“Să lucreze cinci zile, iar sîmbăta şi duminica să sărbătorească în biserică în vederea învăţăturii creştine, căci sîmbăta am zis, că se referă la creaţiune, iar duminica la înviere. Săptămîna mare întreagă şi cea care urmează după ea, să nu lucreze nimic, pentru că una este a patimilor şi cealaltă a învierii, şi trebuie să înveţe cine este Cel ce a pătimit şi a înviat, sau cine a încuviinţat să pătimească şi L-a sculat din morţi.
La înălţare să se odihnească, pentru că e sfîrşitul planului de mîntuire a lui Hristos. La ziua Cincizecimii să se repauzeze din pricina pogorîrii Sfîntului Duh, celor ce au crezut în Hristos.
Sărbătoarea Naşterii să o ţină, pentru că prin ea s-a împărtăşit oamenilor binefacerea neaşteptată că, Cuvîntul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, S-a născut din Fecioara Măria spre mîntuirea lumii.
Sărbătoarea Epifaniei (Bobotează), să o ţină pentru că în ea s-a făcut dovada dumnezeirii lui Hristos, Tatăl mărturisind pentru că El l-a botezat şi Mîngîietorul, în chip de porumb a arătat celor de faţă pe Cel mărturisit.
Zilele Apostolilor să le serbeze, căci ei au fost învăţătorii noştri în Hristos şi s-au învrednicit de Duhul Sfînt.
Ziua lui Ştefan întîiul martir, şi a celorlalţi sfinţi martiri, care au ţinut mai mult la Hristos, ca la viaţa lor, să o serbeze” – Const. Ap. v. 33.
“Nu se cuvine a primi daruri trimise la sărbători de către iudei şi nici a serba împreună cu ei” (Sărbătorile lor, dar dacă ele vor coincide cu cele creştine să nu se ţină în seamă) – Laod. 37.
“Nu se cuvine a se ţine sărbătorile cu paginii şi a se face părtaşi la nelegiuirile cultului lor” – Laod. 3.
“Nu se cuvine a se lucra în Săptămîna Luminată, nici în sîmbăta cea liberă (înainte de duminica Tăierii) sau a se cînta fericiţi cei fără prihană (catisma 17), adică a se ţine joile” (de după Paşti) Sf. Nichifor 42.
“Ia seama să nu petreci sărbătorile în băuturi de vin, ci în înnoirea minţii şi curăţia sufletului. Căci umplîndu-ţi pîntecele şi îmbătîndu-te de vin, mai degrabă vei mînia pe Dumnezeu” – Filoc. iv, p. 212,33.

Extras din: Ieromonah Nicodim Sachelarie – Pravila Bisericească